Îmi spui și mie o poveste?

Ioan Nicuț e genul de om care te face să îți descarci în fața lui cu ce nici nu gândeai că te apasă. La workshopul inițiat de IE9 ”7+ Povești cu care să ai influență și impact puternic în viața ta și a altora” m-am simțit ca la un psiholog, dar nu ca la cel la care să te întinzi pe-o canapea și să-ți descarci nefericirile, ci la unul căruia […]

Citeste mai departe

„Cu imprumut de la copiii noştri”

Aşa cum el a primit-o de la bunica lui, Regina Maria, despre care ştiţi că am o admiraţie declarată. Aşa cum ea şi Regele Ferdinand au primit-o de la Carol I, care deşi n-au fost de origine românească, au fost mai români decât mulţi dintre cei care ne decid direcţiile în prezent. Nu ştiu dacă sunt monarhistă, nu ştiu ce ar împlica să avem din nou o monarhie, fie şi […]

Citeste mai departe

Ar fi trebuit să sun la Telefonul Copilului

Când locuiam în Drumul Taberei aveam nişte vecini gălăgioşi la apartamentul de sub mine, o familie cu 2 fetiţe superbe. Gălăgia care mă trezea fără excepţie în fiecare weekend pe la 8 nu era făcută de cele două micuţe ci de mama lor care găsea de cuviinţă să le facă educaţie cu urlete neîncetate. Şi când zic urlete chiar la asta mă refer: oricând cele două copile râdeau, plângeau, nu […]

Citeste mai departe

The Help – culoarea discriminării

Sunt o femeie albă, ortodoxă, româncă în România, țară membră a UE. Habar n-am ce înseamnă să fii discriminat sau să nu beneficiezi de toate drepturile pe care le au ceilalți. De multe ori nici nu ne dăm seama că luăm de-a gata multe din drepturile de care ne bucurăm și că nu suntem priviți cu dușmănie sau cu suspiciune în fiecare zi a vieții noastre. Desigur, ni se mai […]

Citeste mai departe

Leacuri de la mama

Cum vine octombrie, răcesc. E regulă de când sunt. Și cum știu deja dinainte, la începutul lunii mă baricadez după ceaiuri, paracetamoale, vitamina C, eșarfe și ”cald la șale.” Înstaurez șosetele permanente și pentru câteva zile trec pe pijamalele cu care nu ar trebui să fiu văzută niciodată. Pentru răceală puternică (febră, dureri de toate felurile) îmi pregătea o baie fierbinte ca din cazanele iadului la picioare, cu un ceai […]

Citeste mai departe

Prin Brașovul meu – Oamenii (2)

În Brașov totul pare vechi: casele, străzile, băncile, bisericile și hotelurile și restaurantele. Dar e un ”vechi” care nu-ți înspiră neîngrijit sau îmbătrânit (nu peste tot, bineînțeles), ci mai degrabă tradiție și o trecere cu folos a anilor. Exact asta am simțit la Biserica Sf. Nicolae, care datează ca așezământ din 1292 și a fost ridicată în 1495. Este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România și […]

Citeste mai departe

Prin Brașovul meu – Priveliștea (1)

Brașovenii se uită din oraș spre Tâmpa și se bucură pentru că deasupra lor e muntele și aerul curat. Tot ei se uită de pe Tâmpa în jos și probabil că le crește inima că au un oraș atât de frumos de care se mândresc cum rar mi-e dat să văd prin țară. Și noi, participanții la Prin Brașovul Meu, am învățat de la ei să ne mândrim la fel […]

Citeste mai departe

Crește o minune în ea

Prietena mea are o mică minune care crește în pântecul ei. Când am primit vestea am sărit de pe scaun s-o îmbrățișez și aproape instantaneu am privit-o ca pe un culcuș cald în care crește cea mai dulce speranță a oamenilor. Așa am privit-o și pe mama când îmi așteptam surioara și aproape că nu suportam s-o atingă nimeni, să n-o supere și să nu se apropie prea tare de […]

Citeste mai departe