Ar fi trebuit să sun la Telefonul Copilului
Când locuiam în Drumul Taberei aveam nişte vecini gălăgioşi la apartamentul de sub mine, o familie cu 2 fetiţe superbe. Gălăgia care mă trezea fără excepţie în fiecare weekend pe la 8 nu era făcută de cele două micuţe ci de mama lor care găsea de cuviinţă să le facă educaţie cu urlete neîncetate. Şi când zic urlete chiar la asta mă refer: oricând cele două copile râdeau, plângeau, nu mâncau, nu se grăbeau să iasă din casă, nu puteau adormi sau orice altă dificultate întâmpinată de un copil de grădiniţă, mama lor zbiera din toţi rărunchii.
Iniţial n-am dat prea multă importanţă pentru că prindeam maxim o dimineaţă pe săptămână acasă după ora 9 şi fiind vară, geamurile erau mereu deschise aducând cu ele un zgomot constant de pe stradă şi mascând decibelii vecinei. Dar odată cu toamna, am început să mai stau pe-acasă şi să mai închid geamurile şi mi-am dat seama că urlatul era o practică frecventă. Într-o bună zi de duminică am cedat şi am bătut furioasă la uşa vecinilor după o oră în care am sperat că nevrotica mamă va răguşi.
Tatăl nu era, iar mama fetiţelor mi-a răspuns răvăşită cu venele încă pulsându-i pe gât. I-am explicat că nu mă deranjează zgomotul ci faptul că ţipă mereu la copii. Nu eram în măsură să-i spun cum să-şi educe odraslele, dar mi se rupea sufletul când o auzeam şi îmi imaginam feţele terorizate ale celor mici. Mi-a răspuns în zeflemea că n-am ce să-i fac şi că sunt copiii ei şi îi educă aşa cum vrea.
„Zi mersi că nu le bat!”
Am simţit că şi venele mele de pe gât arătau acum ca ale ei şi capul îmi zvâcnea a Ştirile de la ora 5! Am apucat să-i spun doar că în momentul următor voi pune mâna pe telefon şi o să sun la Telefonul Copilului. Nu ştiu când am ajuns sus şi căutam pe internet numărul când la uşa mea a apărut vecina. Şi-a cerut scuze şi a promis că încearcă să se calmeze…
Am mai auzit-o. Mai rar şi când o surpindeam în fapt îi băteam scurt în ţeava de la calorifer. Poate totuşi ar fi trebuit să sun.
Telefonul Copilului sărbătoreşte anul acesta 10 ani de activitate. Au un parteneriat cu Romtelecom cu care au rezolvat în total peste 30.000 de cazuri. Odată sunat la Telefonul Copilului, apelul este preluat de serviciile sociale care sunt obligate să investigheze cazul. Şi acum ştiu numărul: 116 111 şi n-o să mai ezit pe viitor pentru că toţi copiii merită să fie fericiţi şi respectaţi…
Copiii ăia or să crească cu ideea că e bine să țipi. Probabil vor și și foarte agresivi. Doar să aibă un anturaj altfel decât ce văd acasă ca să îi influențeze diferit.