La Sun Plaza există o mascotă, pe numele său, Sunny, sub forma unui dragnonache verde, destul de măricel, dar foarte prietenos şi cât ştie el de haios, după cum îi spune şi cântecul: Sunny mă numesc / Sunt un dragon haios Eu sunt Sunny / Și sunt prietenos Îmi place să mă joc / De dimineața până seara Nu stau pe loc, / Nu știu ce-i oboseala. Pentru că Sun Plaza […]
Claritatea și simplitatea cu care văd copiii lumea înconjurătoare mă fascinează, iar reacțiile lor candide și spontane ar trebui să ne pună pe gânduri despre ce tot construim și cât caz facem de niște situații pe care ei le simplifică cu bunătate. În timp ce oamenii mari parlamentează nesfârșit pe viață și de moarte și își scot ochii, copii spun adevărul… …despre modă: …despre religie: …despre căsătoriile gay: …despre violența […]
Decor: marginea piscinei, ora 23:00. Trei copilași, doi băieți și o fetiță de vârste apropiate stau de vorbă cu prosoapele pe ei. ” – Tu, da tu știi toată româna? – Nu, da’ nici românii n-o știu toată. Niciun popor nu-și cunoaște chiar toată limba… – Mda, ai dreptate. Dar eu am un coleg care a venit în prima zi la școală și ne-a salutat cu ”Privet” în loc de […]
E ceva vreme de când nu-mi place foarte mult de barba albă de care ești atât de mândru și în spatele căreia te ascunzi. Dacă te-aș vedea, te-aș trage de ea și ți-aș spune ceva foarte sarcastic despre burta ta. Serios acum, ce fel de exemplu ești pentru copiii noului mileniu? Sunt curioasă care sunt criteriile după care decizi dacă un copil mai e sau nu pe lista ta. Când […]
Cred că ați observat deja că blogul meu are o temă care se repetă destul de frecvent: copilăria. Asta se întâmplă pentru că am avut o copilărie magică în Moldova mea plină de povești, de Ancuțe și de Smarande, de râuri, ramuri care m-au crescut și m-au modelat ca pe o bucățică de lut: să-mi placă mai mult în iarbă decât pe-o canapea, să-mi simt sufletul viu când mă bate […]
Vine o vreme în viața fiecăruia când constată că cei din jur au crescut, că au devenit adulți cu adevărat. Își găsesc perechi cu care seamănă izbitor, cu care se potrivesc ca două boabe într-o păstaie, ca sana și merdeneaua, ca mămăliga cu brânză, v-ați prins voi. Și te derutează pentru că, deși ești de-o seamă cu unii dintre ei, nu poți participa decât ca spectator la discuții despre aranjamente […]
Aseară, într-o discuție nevinovată cu un copil, am constatat că ”m-am făcut mare.” Nici măcar n-am tresărit, cumva nu m-am simțit bătrână, ci doar mare. Nu mă simt de cei 25 de ani pe care i-am făcut, chiar dacă am îmbătrânit cu mințile într-o lună cât în doi ani. Nici măcar nu m-am îngrășat, ci dimpotrivă, sunt o umbră delicată. Dar m-am trezit vorbind fetiței că acum nu mai am […]
Povestea mea preferată de când eram copil a fost Cenușăreasa. Nu știu dacă era pentru că am ținut tot timpul cu cei slabi și mai năpăstuiți, ori pentru că de mică mi-au plăcut poveștile de iubire cu un prinț care se dă peste cap pentru cea care i-a furat inima dintr-o privire. Cert e că mi s-a părut un final mai mult decât mulțumitor pentru toate greutățile pe care le-a […]