The Help – culoarea discriminării

Sunt o femeie albă, ortodoxă, româncă în România, țară membră a UE. Habar n-am ce înseamnă să fii discriminat sau să nu beneficiezi de toate drepturile pe care le au ceilalți. De multe ori nici nu ne dăm seama că luăm de-a gata multe din drepturile de care ne bucurăm și că nu suntem priviți cu dușmănie sau cu suspiciune în fiecare zi a vieții noastre. Desigur, ni se mai întâmplă unora când plecăm prin străinătate, dar chiar și atunci, până la alte reglementări și în condițiile respectării regulilor, putem folosi aceleași servicii, legi, locuri publice, transporturi, școli ca alți europeni sau români.

Poate fi șocant pentru unii dintre noi că acum doar 50 de ani, americanii cu pielea albă credeau sincer că cei cu pielea mai închisă la culoare (dintr-un motiv cât se poate de explicabil și extrem de banal – melanina din piele) le pot transmite boli necunoscute doar dacă îi ating sau le respiră același aer din autobuz. Evident că asta nu-i oprea să îi țină pe bani de mizerie ca să le facă mâncarea cu mânile goale și să le crească copii, dar Doamne-ferește să folosească aceeași toaletă!

The Help este un film despre menajerele afro-americane din anii ‘60 care țineau pe brațele lor gospodăriile prețioaselor americance de suburbie. Știți, stilul Brie din Neveste Disperate, dar fără nicio calitate casnică. Aceste femei le-au crescut pe ele și acum le creșteau copiii erei Baby-Boom, dar fără să fie tratate ca alte mame, ci tot ca niște servitoare.

O tânără jurnalistă formată la New York, departe de mentalitatea segregaționistă sudistă, se hotărăște să ia niște interviuri acestor menajere prin care să prezinte Americii și cealaltă parte a poveștii. La început reticente, apoi din ce în ce mai curajoase, femeile se pun pe povestit. Și, Doamne, câte mai au de spus!

Filmul e o împletire plăcută de comedie și dramă smulgătoare de lacrimi de crocodil. Nimic exagerat, nimic forțat, doar 2 ore și 20m de viață, așa cum a fost ea acum doar 50 de ani. În 1964 a intrat în vigoare Legea Drepturilor Civile care a oprit nebunia asta. Căci așa sunt masele, au nevoie de elementul coercitiv să vadă clar ce e deja evident.

Cu toate astea, trebuie să-i dăm Americii ce-i al ei: în 50 de ani au trecut peste asta într-atât că și-au lăsat întreaga țară pe mâna unui Baby-boomer afro-american, ai cărui părinți au stat în alte autobuze decât actualii lui supuși.


  7 Comentarii

  1. Iulian Sirbu   •  

    Chiar mai devreme am ascultat discursul lui Martin Luther King Jr., I have a dream si ma gandeam ca mi-ar placea sa avem si noi un tigan capabil de un astfel de discurs.

    • Claudia   •     Author

      La noi tiganii nu sunt discriminati de lege. N-ar avea de ce sa tina nimeni discursuri pentru ei, legile le sunt egale, doar ca nu le respecta si de acolo isi atrag discriminarea sociala. In cazul tiganilor, schimbarea trebuie sa vina de la ei, nu de la noi

  2. Laura   •  

    E un film pe care as vrea tare mult sa il vad

    • Claudia   •     Author

      Cred că e în toi la cinematografe, ia-ți un prieten, o ciocolată și du-te :) Vizionare placută!

  3. Yoana   •  

    Pe 4 apare la cinema, cred ca o sa fie superb

  4. Pingback: FISA DE EVENIMENT: vizionare The Help – “Culoarea Sentimentelor” « Alina Constantinescu

  5. Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive Duminica de carte: The Help - Claudia Tocila

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *