M-am făcut mare
Aseară, într-o discuție nevinovată cu un copil, am constatat că ”m-am făcut mare.” Nici măcar n-am tresărit, cumva nu m-am simțit bătrână, ci doar mare.
Nu mă simt de cei 25 de ani pe care i-am făcut, chiar dacă am îmbătrânit cu mințile într-o lună cât în doi ani. Nici măcar nu m-am îngrășat, ci dimpotrivă, sunt o umbră delicată. Dar m-am trezit vorbind fetiței că acum nu mai am timp să citesc povești, ci doar cărți din care să învăț, nu mai dorm de plăcere de mult, ci doar ca să îmi odihnesc oasele după o zi de muncă, că am nevoie să-mi fac singură curățenie sau mâncare și că jocurile noastre de oameni mari au reguli pe care nu le știm de ambele părți.
I-am zis să rămână mică cât poate de mult, dar să crească frumos și să fie pregătită pentru când va fi și ea un om cu probleme și bucurii de adult. I-aș mai fi zis să nu piardă nopțile decât cu folos, să se dea cu cremă, să mănânce morcovi și roșii, să citească tot ce prinde și să iubească ca și cum mâine n-ar fi.
Nu i-am zis ei, că n-ar fi înțeles și s-ar fi speriat. I-am zis în gând copilei din mine, pe care a înghițit-o un înveliș de om mare, să stea cuminte și să viseze acolo până îi îndeplinesc, pe rând, toate dorințele. Iar când o fi timp și îi vom recunoaște sub alte învelișuri, că o să ne jucăm și cu alți copii.
Mi-ar placea atat de mult sa fiu din nou mica … Ce vremuri frumoase, dar demult apuse. Frumoase sfaturi pentru copilul din noi :)! Multumesc.
sa-i dai morcovi, rosii si crema si adultului din tine
iar de dragoste nu mai zic!
Asemeni, Ioana. Zilele trecuta am simtit nefericirea ca nu voi mai fi niciodaca copila. Nu stiu daca sunt nostalgica doar pentru ca pasesc spre necunoscut, perioada maturizarii sau pentru ca sentimelele din copilarie nu mai poti fi retraite.
Ioana: mi-a placut enorm recomandarea sa citeasca cat mai mult. Eu am primit aceasta recomandare cand eram mica si m-a „imbogatit”. Articolul tau mi-a trezit o nostalgie:)