Ziua Siguranţei pe Internet? Ce siguranţă?
Copil fiind, când ieşeam pe afară la joacă mi-am spart capul, mi-am julit genunchii şi cu siguranţă am mâncat nişte chestii indoielnice. Nu spun că maidanul din spatele blocului şi strada erau locuri 100% sigure, dar şansele ca să păţesc ceva ce nu mi-aş fi provocat singură erau destul de mici.
Iar asta era pentru că, deşi eram afară şi putea să ne abordeze oricine, nu eram niciodată singuri-cuc. Nu pot spune acelaşi lucru despre copiii din ziua de azi al căror spaţiu de joacă s-a mutat din exterior în faţa calculatorului unde, de cele mai multe ori sunt singuri cu întreaga lume care li se deschide din ferestrele internetului. Barem noi eram doar pe străzile noastre, iar un vecin care ne voia binele era la un urlet isteric de ajutor distanţă.
Eu una n-am strigat niciodată după ajutor, nici când băieţii îmi furau jucăriile şi nici când vedeam vreun beţiv apropiindu-se. La fel am procedat mereu cu internetul şi nu am avut experienţe neplăcute. Pare-se că instinctul de conservare mi-a funcţionat destul de bine sau pur şi simplu am ştiut de ce să mă feresc. Problema e că nu li se aplică tuturor şi există mulţi părinţi care nu ştiu exact la ce riscuri se expun copiii lor atunci când deschid internetul.
De aceea mi-a plăcut iniţiativa Cosmote de a promova un internet mai sigur pentru copii. De Ziua Siguranţei pe Internet (7 februarie) au lansat o campanie de comunicare prin care să contribuie la protejarea copiilor de toate prostiile şi dubioşii de pe internet. S-a concretizat şi cu o broşură care va fi distribuită prin magazinele lor şi Germanos – „Cum să-ţi protejezi copiii de pericolele internetului.” Căutaţi-o când mai mergeţi pe la ei.
Am şi eu o soră destul de mică, sper că descoperirea 9gag.com este cel mai rău lucru care i s-a întâmplat pe internet 
Tweet
1. Daca puradelul tau se uita numai pe facebook, hi5, cocalari si alte printese, atunci isi merita soarta.
2. Daca puradelul tau pleaca in miez de zi sau seara de acasa sa se intalneasca cu vreun dubios pentru ca i`a promis o acadea, isi merita soarta.
3. Daca puradelul tau se dezbraca la webcam pentru un pachet de stixuri, isi merita soarta.
4. Daca puradelul tau poate discerne binele de rau, realitatea de fictiune si te atentioneaza atunci cand crede el ca ceva nu e bine sau ai observat tu ceva in neregula, jos palaria ca iti faci datoria de parinte.
Nu copii trebuie protejati ci parintii trebuie instruiti care`i baiu cu internetul asta mare. In momentul in care iti lasi copilu` in fata monitorului trebuie sa fi constient ca va da peste lucruri ce nu`ti convin. Iar faza: „E prea mic si nu intelege” e deja o aberatie si ar trebui sa te apuci sa citesti niste carti despre psihologie sau sa te lasi de sportul asta de a fi „parinte”.
Ma enerveaza la culme cei care pur si simplu „trantesc” un plod si se considera Dumnezeu pe pamant desi habar nu au ce se intampla la un metru in fata lor, cu copilul lor.
Ps. A nu fi inteles un atac la persoana ta Claudia.
Este pur si simplu o parere.
Draga Costin,
Exact despre asta este vorba in campanie – e pentru parinti, sa constientizeze la ce pericole se expun copiii daca ii abandoneaza din diverse motive in fata calculatorului.
Si discernamantul binelui de rau se invata in cei 7 ani de acasa, e firesc sa fie implementat in toate aspectele vietii copilului.
Nu am considerat niciodata o parere un atac la persoana, stai linistit
9gag mi-a furat sufletul.. sigur e cel mai rai lucru care mi s-a intamplat 😛
si scary maze :))
E foarte adevarat, parintii trebuie sa fie primii interesati de soarta copiilor si sa nu ii uite in fata ecranelor computerelor. Dar unde parintii nu stiu sau nu pot sa realizeze pericolele la care isi expun copiii trebuie sa intervenim noi, pentru binele copiilor.