In cazul in care va intrebati de ce am prins asa de mult drag de Telefonul Copilului si de ce mi se pare esentiala munca lor acolo, iata una din dovezi: Drama copiilor institutionalizati, lipsiti de dragostea parinteasca, asa cum este ea exprimata de copii, la 116 111 “Numele meu este Alina si am 10 ani. Ma aflu intr-un centru de plasament de multi ani, nici nu imi aduc aminte […]
Tweet
.. măcar în fotografii. Nu sunt multe, dar fotografiile cu mine copilă sunt cu atât mai prețioase. Ceea ce mi-a reamintit că nu le-am mai văzut de mult și parcă aș face o călătorie înapoi în timp. Chino Otsuka a găsit metoda să se întoarcă și fizic în călătoria ei. De fapt, poate e singurul caz în care cineva poate doar să demonstreze cu fotografii ceva ce nu s-a întâmplat. Călătoria […]
Tweet
Mai mult ca niciodată, viața noastră, a tuturor, se schimbă de la o zi la alta. Azi ești trist și pierdut, ziua de mâine îți poate aduce acea fericire pe care nici n-o mai visai, la fel cum și vice-versa e tulburător de valabilă. Noi ne schimbăm cu fiecare zi, cu fiecare interacțiune. Copiem din ceilalți acele lucuri pe care le admirăm, ni se alterează modul de a reacționa cu […]
Tweet
Aseară, într-o discuție nevinovată cu un copil, am constatat că ”m-am făcut mare.” Nici măcar n-am tresărit, cumva nu m-am simțit bătrână, ci doar mare. Nu mă simt de cei 25 de ani pe care i-am făcut, chiar dacă am îmbătrânit cu mințile într-o lună cât în doi ani. Nici măcar nu m-am îngrășat, ci dimpotrivă, sunt o umbră delicată. Dar m-am trezit vorbind fetiței că acum nu mai am […]
Tweet
Mă întreb dacă și despre copilăria noastră se vor scrie cărți la fel de savuroase ca cele despre copilăria din Epoca de Aur. Da, e drept că în orice perioadă ai trăi, când ești mic, toate ți se par extraordinare pentru că așa sunt toate experiențele noi. Iar când ești mic totul e nou. Cu toate astea, copilăria plină de lipsuri a așa-zisei ”Epocii de Aur” a împins imaginația copiilor […]
TweetAm un litru de lapte de țară care prinde caimac sub foc. E gălbui și dens și răspândește în cameră un miros de ”acasă.” Se umflă nestăpânit și își întinde spuma albă pe ochiul de aragaz. Nu-i lapte dacă nu-i dat în foc și chiar și dacă nu-i de la magazin tot nu-i gustul laptelui pe care îl aducea bunicul seara pe la 8 jumătate, când se întorcea Florica de […]
Tweet
În general, fotografiile sunt făcute ca să-ți amintești cum și ce vedeai când erai acolo. Sunt micile noastre opriri ale timpului: un apus, o fată frumoasă pe-o stradă cochetă, peisajul de pe vârful munților. Dar mai sunt și celelalte fotografii: pe care nu le faci pentru a opri timpul, ci pentru a-l aduce înapoi când ți-e dor: portrete de familie, cadre cu prima ta locuință, colegii de școală strâmbându-se la […]
Tweet