Ar fi mult prea siropos să exprim în cuvinte ce greu am pus punct proiectului Redescoperă România și cum am petrecut 2 zile de neuitat cu marea familie care s-a născut dintre acești oameni minunați. Mai ușor mi-e să vă arăt peisajele încredibile de la Sâmbăta de Sus, aproape de Făgăraș. Colegul Augustin ne-a provocat la o plimbare prin munți și ne-a testat (din nou) limitele. Și bine a făcut, […]
TweetCând locuiam în Drumul Taberei aveam nişte vecini gălăgioşi la apartamentul de sub mine, o familie cu 2 fetiţe superbe. Gălăgia care mă trezea fără excepţie în fiecare weekend pe la 8 nu era făcută de cele două micuţe ci de mama lor care găsea de cuviinţă să le facă educaţie cu urlete neîncetate. Şi când zic urlete chiar la asta mă refer: oricând cele două copile râdeau, plângeau, nu […]
TweetAcestea sunt cuvintele unui drogat, unui om care nu mai știa de el, total pierdut în euforia substanțelor de care e dependent. E un om vulnerabil și lăsând la o parte toată controversa care îl înconjoară, e un OM care suferea. Și cu toate astea, atunci când era drogat gândurile lui se leagau de binefacere, de un spital pentru copii unde să fie îngrijiți nu doar fizic ci și sufletește, ca […]
TweetN-am vrut să scriu despre asta, chiar n-am vrut să mă pronunț cu privire la accidentul de la Timișul de Sus în care a fost implicat Șerban Huidu. Dar, neavând somn, am prins aseară o discuție la TV și m-am înfuriat: patru invitați în prime-time care discută despre un accident singular, cu 3 victime în planul doi și un vinovat cu a cărui tragedie personală ar trebui să empatizăm. România […]
TweetCum vine octombrie, răcesc. E regulă de când sunt. Și cum știu deja dinainte, la începutul lunii mă baricadez după ceaiuri, paracetamoale, vitamina C, eșarfe și ”cald la șale.” Înstaurez șosetele permanente și pentru câteva zile trec pe pijamalele cu care nu ar trebui să fiu văzută niciodată. Pentru răceală puternică (febră, dureri de toate felurile) îmi pregătea o baie fierbinte ca din cazanele iadului la picioare, cu un ceai […]
TweetPrietena mea are o mică minune care crește în pântecul ei. Când am primit vestea am sărit de pe scaun s-o îmbrățișez și aproape instantaneu am privit-o ca pe un culcuș cald în care crește cea mai dulce speranță a oamenilor. Așa am privit-o și pe mama când îmi așteptam surioara și aproape că nu suportam s-o atingă nimeni, să n-o supere și să nu se apropie prea tare de […]
TweetAtunci când oamenii în care am încredere mă dezamăgesc nu mă întristez că îi pierd, ci că nu mi-am dat seama care cine sunt ei cu adevărat. Mi s-a întâmplat de câteva ori și pot spune cu mâna pe inimă că ceva s-a rupt în mine când mi-am dat seama. Colega mea de bancă din generală era și prietena mea. În clasa a VII-a mi-a furat cartea de matematică în […]
Tweet
În general, fotografiile sunt făcute ca să-ți amintești cum și ce vedeai când erai acolo. Sunt micile noastre opriri ale timpului: un apus, o fată frumoasă pe-o stradă cochetă, peisajul de pe vârful munților. Dar mai sunt și celelalte fotografii: pe care nu le faci pentru a opri timpul, ci pentru a-l aduce înapoi când ți-e dor: portrete de familie, cadre cu prima ta locuință, colegii de școală strâmbându-se la […]
Tweet