Colț de rai – Russalka

Știi acele locuri pe care vrei să le ții în memorie cu toate detaliile? Care te fac să vrei să le respiri tot aerul din ele si de care nu te mai saturi când ești încă acolo? Nu cred că a fost vorba doar de mult-prea-așteptata mea vacanță, dar Russalka mi-a zguduit toate așteptările cu privire la cum arată un loc apropiat de perfecțiune. Adevărul e că nu prea i-am […]

Citeste mai departe

Mecca de România–Delta Dunării

Sau un loc pe care trebuie să-l vizitezi măcar o dată în viață. Cuvintele sunt mereu de prisos în a descrie peisajele pe care le-am văzut eu weekendul trecut în Deltă, la Sulina și pe drumurile înspre și dinspre. Să nu care cumva să mânânici altceva decât pește când mergi să o vizitezi! (Am stabilit deja că vei merge, ok?) E ca și cum ai ține post la o stână, […]

Citeste mai departe

Trei borcane de fericire

Make mi-a plasat atât de subtil o leapșă că era să n-o văd și asta era păcat pentru că se referă la motive de fericire, iar ăcesta e un subiect care îmi face mereu plăcere să-l exploatez. Să începem: SUNT FERICITĂ ATUNCI CÂND: – cei din jurul meu nu au griji și sunt bine, orice ar însemna asta pentru ei – mă simt cea mai importantă persoană pentru cineva (și […]

Citeste mai departe

În bătaia a două inimi

Azi aterizează. Azi, după de-fiecare-dată-prea-mult-timp, ne vom îmbrățișa și vom sta la povești ca și cum nu ne-am mai văzut de câteva zile. Și imi va bate iar inima în ritmul în care bate doar prezența inimii sale: în ropotul calm, apăsat al siguranței, al iubirii aproape necondiționate pe care ți-o poate da un om pe care îl cunoști aproape ca pe tine însuți. Care nu ți-e mamă, tată sau […]

Citeste mai departe

Pe mâinile altora

Nu mai târziu de zilele trecute spuneam cât de multe am învățat de la colegii mei de la spa, că  am fost pusă iar în fața unei noi lecții, care n-are legătură cu formarea profesională, ci cu cea personală. Ieri am fost la prima mea clasă de Tai Chi. Deși clasa se face de câteva luni aproape, n-am reușit să ajung până acum, preferând mereu o clasă mai activă unde […]

Citeste mai departe

Doi ani

În doi ani multe se uită. Încă din primele clipe, trăirile se diluează, devin amintiri, niciodată nu te mai poţi simţi că într-un anume moment. Un sentiment continuu ar ieşi din discuţie şi asta de multe ori e bine, pentru că timpul vindecă. În mod normal, acum n-aş fi scris despre asta. În mod normal, ele ar fi fost încă printre noi, uimindu-ne cu toate calităţile complete pe care le […]

Citeste mai departe

30 de secunde înseamnă o viață

Ești bine? Ai tot ce-ți trebuie pentru a supraviețui azi? Ai mâncat sau urmează să mănânci? Ai 22 de lei? Te doare ceva încât crezi că nu vrei trece ziua de azi? În câteva secunde după ce vei termina de citit doar acest paragraf un copil moare de malarie. Zilnic, 3000 de copii nu supraviețuiesc unei boli provocate de o mușcatură de țânțar… Nimic, dar nimic, nu mă emoționează mai […]

Citeste mai departe

Sunt o fată!

Nu știu exact când am conștientizat asta cu adevărat. Crești cu separarea genurilor, ți se spune că ceilalți sunt băieți, iar tu afli la un moment dat că ești fată. Nu-mi dau seama când a fost mai exact, dar știu că din când în când, constatarea mă regăsește la fel de uimită: sunt o fată! Ultima oară a fost în timpul fredonării unei melodii siropoase, ”de fete.” Îi știam toate […]

Citeste mai departe