Antologiile sunt, în general, niște cărți sensibile. E foarte dificil să aduni sub coperțile aceleiași cărți autori care să suscite același interes pentru fiecare dintre autorii incluși în conținut. Mai ales dacă aceștia nu sunt din aceleași epoci sau statut social. Dan C. Mihăilescu a adunat în cartea sa – De la Coroana Regală la Cercul Polar, tipuri extrem de diferite, dar având în comun atribute ale puterii feminine: farmec, […]
Tweet
Să ne înțelegem: Bette Davis nu a fost o femeie frumoasă. Cel puțin nu după standardele anilor 40 cu Rita Heyworth, Lana Turner sau Jane Russell și în niciun caz pe standardele anilor 50 în care au apărut Liz Taylor, Marilyn sau Grace Kelly. Dar Bette Davis era, mai presus de orice, o actriță care te uluia pe micul ecran. All About Eve (1950) este unul din filmele ei de […]
Tweet
Am primit de la Editura All câteva cărți de Self Help, adunate într-o colecție numită Linia Bleu. Până acum vreo 3 ani nu credeam în astfel de cărți, crezând că puterea de a face (sau a nu face) ceva se află în fiecare dintre noi și suntem singurii care ne putem aduce pe drumul dorit. Am aplicat atunci niște principii pe care le-am găsit într-o carte numită Puterea Gândului, mai […]
Tweet
Aș plăti s-o văd pe Doamna Maia Morgenstern doar și stând în fața unui public fără să spună sau să facă ceva. Este ca o statuie vie – atât de impunătoare și minunată că doar simpla ei prezență te face să-ți uiți toate gândurile. Am făcut mai demult cunoștință cu ea și, când m-am prezentat, m-am pierdut cu totul și am uitat cum mă cheamă. Spre marea mea rușine, abia […]
TweetSă vezi un film despre călătoria într-un tren în tren face ca experiența să fie cu atât mai interesantă. The Darjleering Limited e un tren de lux din India în care își dau întâlnire trei frați care nu s-au mai văzut de la înmormântarea tatălui lor pentru a face o călătorie spriituală împreună. Itinerariul presupunea vizitarea unor temple, niște ritualuri și etape care să-i reunească pe cei trei. Cum socoteala […]
Tweet
Se întâmplă o chestie foarte interesantă la finalul unei piese de teatru: actorii vin în fața publicului și fac o plecăciune. Mie mi se pare anapoda. Nu publicul care a fost fermecat de jocul lor ar fi mai îndreptățit să se plece puțin în fața lor? Desigur că aplauzele sunt modul de a arăta mulțumire și apreciere, dar uneori nu pare suficient. Aseară am inaugurat o colaborare cu Teatrul Mic […]
TweetParis, mon amour, fă cumva să ne revedem anul ăsta, s’il vous plait! Am fost de două ori la Paris, prima oară într-o mare fugă, a doua oară cu jobul într-o fugă și mai mare și am fost cumva nevoită să revăd aproape aceleași obiective. Să faci turul Parisului în mai puțin de 24 de ore adunate e aproape inuman. Dar revăzându-l prin ochii lui Woody Allen, poate fi o […]
Tweet
Când m-am angajat la Body Art am crezut că voi întâlni doar oameni care sunt obsedați de diete și de trupurile lor. Nu m-aș fi putut înșela mai mult! Majoritatea celor care vin la sală sunt oameni care au grijă de ei în sensul bun, al sănătății. Până la urmă, un trup avem și cu el ne purtăm mai mult sau mai puțin timp, în funcție de cum îl păstrăm. […]
Tweet