Una alta despre încredere
Există oameni în viața fiecăruia care sunt demni de toată încrederea noastră. Nu la modul în care să ai așteptări permanente, dar care știi că fac tot posibilul să-ți fie alături când ai nevoie de ei. Sunt rari și dacă aveți asemenea suflete-diamant pe lângă voi, țineti de ei ca de o comoară.
De când am venit în București, m-am gândit (cam pesimist atunci, recunosc, mi-a trecut) la cine aș apela dacă aș avea o problemă în miez de noapte. Pe cine aș suna? Ar veni? M-ar primi? Ar fi îngrijorați cu adevărat sau ar pune apelul pe silent și s-ar culca la loc? Lista e scurtă, nesigură și, din păcate, mereu în schimbare. A fost o vreme când pe spatele buletinului îmi lipisem un număr de urgență al unui bun prieten și grupa de sânge. Pe buletinul cel nou nu le-am mai trecut, probabil dintr-o reducere a gândirii fataliste și siguranța că am șanse mai mari să nu pățesc nimic decât invers.
Am avut o astfel de situație într-o noapte. Am pus mâna pe telefon și am dat să sun. Ah, stai că nu e în oraș. Are copil, probabil că doarme. Stau departe, n-are sens. N-am mai vorbit de ceva vreme, cum ar fi să sun acum? Are iubită, nu pot să sun în miezul nopții. Degeaba sun, oricum își pune telefonul pe silențios. Și tot așa, până m-am lăsat păgubașă, m-am descurcat până la urmă.
E greu să îți lași ființa în grija altcuiva. De teamă de ridicol, de teama de a fi vulnerabil sau din cauza unui refuz de a fi neputincios. Dar când îi poți identifica, chiar și pentru o vreme, consideră-te un norocos!
Voi câte persoane ați putea suna la ora 3 dimineața?
Doar o persoana dar isi inchide telefonul inainte sa doarma deci…
Noroc ca am fost invatat sa ma descurc singur.
De sunat as putea suna maxim 5 persoane, dar nu am avut pana acum ocazia sa aflu daca toate 5 ar si veni, in cazul in care ar fi nevoie de ele. Poate ar fi cazul sa o pun de un test 😀
Dani – si eu la fel, dar e bine sa stii ce s-ar intampla daca nu mai tine de tine.
Ancuta – sa speram ca nu va fi niciodata cazul
2 persoane.
Am doua persoane, doi oameni dragi pe care i-am sunat in urma cu vreo doi ani exact la 3 dimineata. Au ajuns la mine inaintea salvarii. Sunt prieteni si de atunci stiu ca as face orice pentru ei.
@Matei – mai mult decat suficient
@Georgiana – asta cu salvarea o banuiam si eu. Sa nu mai fie nevoie!
Se pun aici și părinții? 😛
Asa e si al mine, nici mai mult nici mai putin de 2 persoane. Si stiu sigur ca nu-si inchid telefoanele pe timpul somnului.
Andrei – da si nu. E frumos sa fii prieten cu parintii tai, de fapt, e chiar ideal, dar uneori e bine sa nu-i alertezi in creierii noptii 😛