Duminica de carte: The Help
După cum spuneam, evit să văd ecranizările înainte să citesc cărțile pentru că îmi taie libertatea de a-mi imagina scene și personaje, forțându-mă să mă pliez pe viziunea regizorului. Filmul The Help a apărut în România înaintea cărții și m-am gândit că n-o să citesc oricum cartea. N-a fost chiar așa…
Mi-a plăcut foarte mult filmul și vi-l recomandam cu mare drag. Am crezut că experiența mea legată de această poveste se va opri aici și va intra într-un sertăraș cu filme bune. Doar că, între timp, a intrat și într-un ambalaj de cadou sub formă de carte și a revenit în atenția mea mai puternică decât niciodată. Pentru că The Help – Culoarea sentimentelor e o carte delicioasă, plină de umor, care se citește incredibil de ușor. E povestea unor servitoare afro-americane de care se interesează o tânără jurnalistă din orașul lor și care le convinge să-și spună of-urile între paginile unei cărți pe care o scrie și o trimite la New York. Fiecare dintre ele are parte de experiențe tulburătoare din cauza rasismului și a minților înguste.
E o carte marcată de oralitate, ai mereu senzația că cineva ți-o citește și te trezești că dai paginile în ritmuri de blues și că mintea ta a căpătat un accent sudist:
”- ‘nă ziua, coniță Minte! Io-te-te ce-ți mai place cartea asta scrisă de o albă, trebe că încă nu știi că-i gândită ca să se afle despre niște negri!” Cam așa ceva, pe scurt 
În spatele umorului din dialoguri și a scenelor amuzante, subiectul rămâne foarte serios și trist. Segregarea extremă a adus mutații în sufletele oamenilor, de ambele părți, iar orice discuție sau acțiune care să pună punct acestui fenomen le punea în pericol libertatea.
Interesant e că, deși a devenit un bestseller internațional, The Help a fost respinsă de aproape 50 de ori. Într-un final, editorul care a crezut în ea, a transformat-o în deliciul librăriilor din întreaga lume și a atras atenția lui Steven Spielberg care a ecranizat-o. Și știți că Spielberg nu se joacă atunci când vine vorba de subiecte de film.
”- Nu te-am crescut să faci la baia negrilor!
O aud pe conița Leefolt cum șuieră șerpește la fetiță, crezând că n-am cum s-o aud, și-mi zic în sinea mea: cucoană, matale nu ți-ai crescut copilul defel.
– E murdar acolo, Mae Mobley. O să te îmbolnăvești! Nu, nu, nu!
Aud cum o plesnește iarăși și iarăși peste picioarele goale. După o clipă, conița Leefolt o târăște pe fetiță-n casă ca pe-un sac de cartofi. N-am ce să fac decât să mă uit la ce se petrece. Îmi pare că-mi stă inima-n gât. Conița Leefolt o lasă pe Mae Mobley în fața teveului, iar p-ormă se duce la ea în dormitor și trântește ușa. Mă duc s-o strâng în brațe pe Cocuță. Plânge și arată îngrozitor de nedumerită.”
Tweet
Si eu am vazut filmul inainte de a primi cartea de la Ruxa. Dar, la fel ca si tine, m-a facut sa-mi doresc si mai mult sa citesc romanul. O alta carte foarte faina, tratand acelasi subiect e Separate but equal , numai ca nu cred ca a fost tradusa inca la noi.
Andra, daca vrei s-o citesti da-mi un semn
Mi-a plăcut mult filmul. L-am şi recomandat pe blog. Nu am citit cartea, dar presupun că este peste aşteptările filmului.
Da, cartea e mereu mai buna
Pentru cine n-a vazut filmul si are ocazia sa prinda cartea intai, e de preferat, dar nu o conditie. Mi-a placut s-o citesc si dupa.
cartea trebuie neaparat citita in engleza 😀
Am citit cartea si mi-a placut f.mult. La inceput parea greoaie pentru ca nu eram obisnuita cu limbajul. Dupa ce am citit cartea nu cred ca vreau sa vad si filmul. De obicei filmul e mai prost decat cartea si nu vreau sa-mi schimb imaginea pe care mi-am facut-o.
Mihaela, sa stii ca filmul e bun, regizor a fost Spielberg si chiar merita sa vezi daca s-a potrivit cu imaginatia ta
Am vazut doar filmul pana la aceasta ora din pacate … O sa incerc cat mai repede sa imi procur si cartea. Mi-a placut tare mult!
Sună interesant, o trec pe lista mea! Mulțumesc de recomandare!