Din Ecuador, cu drag
Pe când internetul venea pe greoiul dial-up și așteptam cu sufletul la gură să vină ora 21:00 când devenea mai ieftin, am intrat pentru prima dată online. M-am învârtit aiurea o vreme și apoi m-am așezat la un joc de domino pe Yahoo. Nu știam cu ce se mănâncă, dar m-am prins repede și m-am alăturat unei camere de joc. Dintr-o dată, o fereastră din pagină clipocește cu un mesaj:
”Hi there! I am Jose.”
M-am și speriat! Pe internetul ăsta te poate aborda oricine! Să fii sănătos, băi tipule, n-am de gând să vorbesc cu tine pe internet, îmi zic și mai aleg o carte la domino.
”I am from Ecuador, where are you from?”
Prima mea reacție a fost de rușine pentru că nici nu știam unde e Ecuadorul. Și i-am răspuns repede că-s din România și mă cheamă Claudia.
Se întâmpla în 2004 și vorbeam din când în când despre viețile noastre atât de diferite. El îmi spunea că vrea să-și ia un Logan, eu râdeam de el. Eu îi ziceam că ninge, el mă întreba cât de rece e zăpada. Mai târziu, când mi-a zis că iubita lui a rămas gravidă, m-am bucurat enorm pentru el și îl întrebam mereu cum se simte și cât de speriat e că va deveni tată. A făcut o nuntă frumoasă, cu zeci de rude vesele pe lângă ei și a devenit cel mai fericit om de pe lume.
Îmi trimitea poze cu bebelușa brunetă și cu el, mândru nevoie mare. De ziua mea, mă suna la 1 noaptea și-mi ura ”feliz cumpleanos” de la zeci de mii de kilometri. Am fost printre primii care au aflat că urma să devină iar tată și într-o noapte geroasă de februarie, am primit un telefon la 3 dimineața: ”Claudia, I am a dad again!!! and you are an aunt!” Pentru că el mă vedea ca o soră, iar pentru asta meritam un loc de cinste în familiile ecuadoriene: Mătușă virtuală.
Mi-am luat sarcina în serios și acum trei ani le-am scris fetelor lui o scrisoare. Eram foarte emoționată și am așternut pe hârtie ce mi-aș fi scris mie dacă aș fi putut să mă sfătuiesc din viitor. A primit-o după trei săptămâni și mi-a zis că a plâns. Fiecare dintre fetițe își va primi scrisoarea când va face 10 ani.
Jose are un simț aparte în ceea ce mă privește și mereu spune sau face câte ceva exact când am mai multă nevoie de o vorbă bună. Iar aseară, m-a sunat pe Skype ca să-mi facă cea mai frumoasă surpriză de până acum: am vorbit pentru prima oara cu fetițele lui, cu nepoțelele mele virtuale. Și după ce-am închis fereastra de internet care ne leagă de aproape opt ani, am plâns și eu.
Toma ştie de Jose Armando ăsta cu copii prin Ecuador? 😛
p.s. Cred că orice fată ar trebui să aibă aşa un Jose.
Si unii baieti au nevoie de cate un Jose 😉
foarte frumoasa povestea!
Nici mie nu-mi vine sa cred uneori ca e asa de frumoasa
Foarte tare! emotionanta povestea!
frumoasa poveste
Emotionant si felicitari ca ai pastrat legatura. Si poate-i inviti in Romania.
Mihaela, ei si-au exprimat dorinta sa vina si chiar ma interesasem de cazare si un itinerariu, dar neavand masina si o casa mai mare, nu am cum sa-i invit deocamdata. Oricum, una dintre fetite e prea mica pentru un drum atat de lung.
Mai degraba strang eu banii si plec la ei 😀
e cea mai simpatica povestioara internauta din cate am auzit pana acum; sper sa te intalnesti cat mai curand cu „nepotelele”, fie in Romania fie peste mari si tari, in Ecuador
Imi doresc sa le intalnesc cat mai repede
Am decis deja ca ma voi duce la ei in Ecuador 😀 Multumesc!
Stiu ca mai am de asteptat, dar abia astep fotografii (la care te pricepi f.bine) si impresii.
Ah, daaa, as face multe poze frumoase in Ecuador. Cand am vb cu ei, se pregateau sa plece la plaja, in toiul zilei. La noi era noapte si ningea 😀 Mi-ar iesi o lumina minunata in fotografii
Superb, emotionant, minunat!
Mi-ai adus zambetul pe buze in dimineata asta! Foarte frumoasa lagatura voastra, sper sa o pastrezi pentru totdeauna. Si….asteptam pozele cat de curand!
Delia, ma bucur ca te-am inveselit! sa tinem aproape, zic 😀
Intradevar o poveste emotionata! Si cine spune ca asemenea prietenii nu se pot lega, sunt nebuni! Uneori ne regasim ”fratii de suflet” in locurile si momentele cele mai neasteptate!
Sper sa iti vezi cat de curad nepotelele si sa faci poze multe!
Pingback: Despre vacanțe și alte bucurii | Claudia Tocilă
Eu vorbesc cu un baiat din Ecuador de 1 an si jumatate.Vorbim zilnic zilnic..si am decis ca vara aceasta sa plec la el,am strans in sfarsit banii de bilet si tot ce ne mai trebuie..Povesti frumoase exista,totul depinde de noi,de ce dorim de la viata..aahh si sa nu uit,vrem sa ne si casatorim ..ma bucur pentru experienta ta..Ai grija de tine!