Devenind altcineva

Nu pot să-mi imaginez ce înseamnă să fii actor. Nu știu cum e să citești un scenariu, să te simți în stare să devii altcineva, s-o faci atât de bine încât pentru câteva clipe să uiți că ești tu. Nu știu cum o fi să te rupi de cei din jurul tău și să râzi sau să plângi nebunește preț de două ore jumătate aproape spre miezul nopții. Aș vrea doar să știu cum e să te uiți în ochii înlăcrimați ai publicului căruia i-ai oferit una dintre cele mai tulburătoare experiențe pe scenă…

A fost nevoie de trei chemări la rampă ca cei patru actori să-și reintre în ritmul numelor din buletin și să ne ofere o reacție din afara piesei: un zâmbet îndurerat. Un zâmbet amar, ca și cum ce au răvășit în fiecare dintre cei prezenți în sală e o vină ce-o poartă asupra lor, iar noi, deși am ales să fim acolo cu ei, am devenit prizonieri a ceea ce urma să simțim fără cale de întoarcere.

Toate astea și mult mai multe, de la agonie la extaz, le-am experimentat la Undercloud, uitându-mă cu tot trupul la ”Cui îi i-e frică de Virginia Woolf?” Personaje care s-au lăsat pradă propriilor vicii se descoperă unii pe alții și chiar pe sine în momente de slăbiciune. Restul nu poate fi descris și nici nu trebuie, ci trebuie simțit. Actorii sunt tineri, dar impecabili pentru niște rolului atât de dificile: Florina Gleznea (Martha) şi Ionuţ Grama (George), Sînziana Nicola (Honey) şi Emil Măndănac (Nick). Regia şi scenografia sunt semnate de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc. Toți sunt tineri absolvenți, dar nimic nu-i trădează. Căutați piesa în stagiunea următoare la Teatrul Act: rar vă va mai fi dat să primiți atât de multe de la un spectacol de teatru!


  9 Comentarii

  1. Alina   •  

    Spectacolul de aseara nu se prea poate descrie in cuvinte. A fost printre cele mai bune piese la care am fost vreodata. In timpul piesei ma gandeam ca daca ar dura o zi intreaga, o zi intreaga as sta sa ma uit la ea. M-a rascolit, m-a facut sa rad, m-a facut sa trec prin o mie de stari. Ce oameni!

  2. Claudia   •     Author

    Tocmai pentru că nu se poate descrie n-am făcut-o, a fost… apăsător, am ieșit din sală și a fost nevoie să respir adânc de vreo 2 ori ca să-mi revin. Excelent, din toate privințele! La ce mai mergi săptămâna asta, Alina?

  3. Alina   •  

    O sa fiu plecata pana marti, as mai vrea sa vad Un exerciţiu de comedia dell’arte, 7 zile din viata lui Simon Labrosse si Fata cu caramida-n gura…depinde ce bilete mai gasesc. Imi pare rau ca nu am vazut Autobahn, ai fost?

    Si bineinteles, vreau s-o vad pe Maia Morgenstein. Am fost la Miss Daisy si soferul ei, care desi era comedie, mi-a smuls cateva lacrimi:)) Maia juca rolul unei batrane (imbatranea in timpul piesei, inchipuie-ti cum a jucat) si m-a impresionat foarte tare.

    P.s. sa stii ca aseara am stat in spatele tau, nu stiam sigur daca esti tu dar m-am convins azi

  4. Claudia   •     Author

    Nu am văzut Autobahn… Eu săptămâna viitoare nu mai sunt în București, deci doar în weekend mai merg. Regret enorm că n-o pot vedea pe Maia Morgenstein! N-aș mai fi avut ocazia prea curând s-o văd atât de aproape…

    Data viitoare când mă vezi, te rog să mă tragi de mânecă :)

  5. Batranelul   •  

    „Nu pot să-mi imaginez ce înseamnă să fii actor. Nu știu cum e să citești un scenariu, să te simți în stare să devii altcineva, s-o faci atât de bine încât pentru câteva clipe să uiți că ești tu. Nu știu cum o fi să te rupi de cei din jurul tău și să râzi sau să plângi nebunește preț de două ore jumătate aproape spre miezul nopții. ” – Cand actorul reuseste sa atinga acele stari, crede-ma ca e o senzatie unica in viata si iti ramane personajul un timp intiparit in tine.
    Am vazut „Jocuri in curtea din spate”, in care tipa trebuia sa fie o fata adolescenta naiva si credula, iar apoi o judecatoare.Era impartita pe 3-4 acte daca nu ma insel, iar tipa trebuia sa treaca de la plans la acea intolerabilitate fata de acuzati. Eu cel putin am ramas cu gura cascata cat de bine a putut sa joace.
    @Alina: Am o intrebare daca nu te superi, ai fost la Autobah? Daca da, imi poti spune ce decor a fost, sunt foarte curios ? 😀

    • Claudia   •     Author

      Mi se par fascinante rolurile one man show… Cred ca acelea sunt adevaratele provocari ale unui actor: sa treci prin toate starile in doar cateva minute. Din pacate, la Undercloud nu am vazut decat 2 piese de genul acesta. Saptamana viitoare nu voi mai fi in Bucuresti, dar mi s-a mai potolit setea, de acum pot redeveni selectiva :)

  6. Alina   •  

    @Batranelul nu am fost la Autobahn din pacate :( dar cred ca poti sa cauti filmulete sau poze daca te intereseaza decorul. De la Cui i-e frica de Virginia Wolf sunt pe youtube cateva

  7. Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive Vinerea de film - un clasic: Cui i-e frică de Virginia Woolf?

  8. Pingback: Festivalul de teatru independent Undercloud începe azi | Claudia Tocilă

Lasă un răspuns către Batranelul Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *