Când eram copii

… aveam mingi şi păpuşi. Acum avem serviete şi farduri.

… ajungeam în casă la ora 9 după o zi de grozavă joacă. Acum ajungem după o zi de muncă.

… prietenii noştri erau mereu aproape, la un strigăt la geam. Acum sunt la zeci de kilometri, prin alte ţări sau prinşi în treburi cu săptămânile.

… orice problemă o rezolvă mama. Acum nu le mai rezolvă altcineva decât noi înşine.

… jocurile noastre preferate erau „elasticul,” „şotron,” „Raţele şi vânătorii.” Acum sunt manipularea, iluziile şi jocul de putere.

… desertul era o lingură de dulceaţă şi un pahar de apă. Acum nici cheescake-ul nu mai e destul de sofisticat.

… ne iubeam învăţătoarea şi mergeam la şcoală cu drag. Acum ne urâm şefii şi serviciul e un loc unde „trebuie” să mergi.

… fiecare rană era datorată jocului şi neatenţiei, trecea cu un plasture cu iod şi o mângâiere. Acum se datorează, în principiu, aceloraşi motive, dar sub alte forme. Diferența e că unele nu mai trec niciodată.

… încercam să fentăm somnul de după-amiază. Acum am da orice pentru jumătate de oră de odihnă în miezul zilei.

…abia învăţam gramatica. Acum unii au uitato uita-to uitat-o :)

Nu ar fi perfect dacă am reuşi să ne simţim din nou copii? Dar nu în naivitate şi în necunoaştere, ci în bucuria lucrurilor mărunte şi a jocurilor aducătoare de zâmbete.

 


  15 Comentarii

  1. Dragoș Asaftei   •  

    Cât de adevărat! Și cât de mult mă bucur că mai am încă un an de ”copilărie adevărată” (din liceu) că după…începe greul. :)

  2. Tina   •  

    Cei pentru care acum jocul inseamna manipulare si dobandirea puterii, nu cred ca s-au simtit vreodata cu adevarat copii :)

  3. Claudia   •     Author

    Tina, ai sa ramai surprinsa. Am avut eu tovarasi de joaca pe care nu i-am mai recunoscut dupa adolescenta. Nu stiu cum s-au simtit, e adevarat. Poate si in jocurile lor, tot asta urmareau dar nu ne dadeam noi seama :)

  4. Claudia   •     Author

    David, cand eram mica am crezut ca o sa imi smulga baietii mainile la jocul asta :)) Cred ca de asta am bratele asa de lungi 😕

  5. Copila blonda   •  

    Copiii sunt sinceri şi sunt minunaţi. Dar sunt sinceri şi atunci când plâng, ei o fac din tot sufletul. Noroc că uită imediat 😛

    • Claudia   •     Author

      Asa e, daca uita si le reapare zambetul, parca toate greutatile merita osteneala. Pentru viitorul lor, asa cum si pentru noi s-au zbatut altii..

  6. Pingback: Linkuri — Marius Sescu

  7. anda_elena   •  

    Asa vorbim noi, acum, despre copilaria noastra.
    Din nefericire, multe dintre aceste insiruiri minunate vor fi sarite de copiii din ziua de azi. Multi dintre ei se nasc deja mari si rai si plictisiti… Joaca afara a fost inlocuita de joaca in scaun, la calculator, de plasturi nu mai e nevoie, ca sedentarismul nu face julituri, scoala nu mai e privita cu atata drag…
    Nu spun toate astea de dragul de a fi Gica Contra, ci cu spaima pe care o poate simti o mana, privind in jur.

    • Claudia   •     Author

      Asa e Anda, din pacate ai dreptate. E mare pacat de ei, speram ca parintii nu vor renunta la propria lor experienta si ii vor indemna sa mai iasa, sa-si traiasca copilaria.

  8. nAsHu`   •  

    Cand eram copii..ce n`as da sa mai fiu copil :( joaca, joaca, fara griji..acum fiecare pe drumul lui, ne asteapta munca..si tot felul de probleme, pe care va trebuie sa le rezolvam noi..Oricum ce am trait noi, nu mai traiesc si copii de azi, noi ne jucam cu lopatica in nisip, acum se joaca pe calculator..la scoala te duceai de placere, acum se chiuleste „fara numar”..inainte socoteam pe caiet, acum pe calculator..faceam referate din tot felul de informatii luate de prin carti, cautam tot felul, acum repede pe google..referate..le printeaza, le predau profesorilor, dar fara sa stie despre ce e vorba..trist dar adevarat..

  9. Claudia   •     Author

    Sa stii ca nu toate sunt rele, multi copii se joaca la fel, poate cu alte jucarii, calculatorul in loc de creion si foaie e un progres al tehnicii, nu tb blamat, la fel si cu referatele si restul… Trebuie mai degraba sa li se dea teme care sa-i captiveze, sa le dezvolte imaginatia, sa citeasca ceva util, nu ce contine ochiul de broasca.

    Eu cred in copii si cred ca nu-i totul pierdut.

  10. nAsHu`   •  

    Si eu cred ca nu e totul pierdut..dar asa se va ajunge..Intradevar, aparitia calculatorului e un progres al tehnicii, dar trebuie folosit ca atare, nu trebuie sa fie folosit non stop, nu trebuie sa traim in mediul virtual..li se da ca tema pentru acasa un referat..si toti intra pe google, il copiaza si il duc fara sa stie ce e in el..e normal asa? Una e sa cautam informatii pe net, si alta e sa dam copy paste si gata..Nu e normal sa fie o persoana invitata sa iasa afara, si in loc sa iasa, sa stea pe net, sau sa joace counter..De mici pe calculator, in loc sa socoteasca de mana, fac pe calculator..ceea ce iarasi nu e bine..sunt multe lucruri bune, dar sa fie folosite corect..Bineinteles ca, nu toti copiii sunt asa, mai sunt si ca noi, cu lopatica in nisip, care folosesc calc atat cat trebuie si nu in exces..dar..

  11. Flori Dinescu   •  

    copil esti pana cand se retrag de pe scena vietii parintii. Cat timp ei traiesc esti iubit si apreciat neconditionat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *