Vinerea de film – Aferim!
”Aferim!” înseamnă bravo în limba turcă din care am făcut diverse imprumuturi lingvistice după epoca fanariotă. Și cu Aferim le suntem datori lui Radu Jude și echipei sale care au făcut un film ca acesta.
Proaspăt câștigător al Ursului de Argint pentru Regie la Festivalul de Film de la Berlin, această mică bijuterie a cinematografiei noi vorbește tot despre români, despre discriminare, despre situația femeii și are și un drum inițiatic deștept inserat. Filmat alb-negru, ușor patinat, totul este (și se datorează muncii enorme de documentare de peste 2 ani) foarte autentic, totul e din epocă până în cel mai mic detaliu. Costumele geniale pot fi văzute în acest weekend la AFI Cotroceni.
Zapciul (Teodor Corban) și fiul său (Mihai Comanoiu) pleacă să caute un țigan rob (Cuzin Toma) care a fugit de la stăpân. Este o variantă de western românesc, sau, mai bine, după cum a spus The Hollywood Reporter: ”Răspunsul României la ’12 Years a Slave’ surprinzător și sălbatic de comic.” Căci se face haz de necaz: expresiile, arhaismele și toate zicalele vremii sunt delicioase și te introduc pe nesimțite în Țara Românească din prima jumătate a secolului 19. Dar, ca în oglindă, amuzamentul este echilibrat de acest potret al ținutului și al oamenilor care îl populează: relația lor cu minoritățile, cu religia, cu legea și cu conducătorii. Totul e frustrare, reguli sociale, prejudecată, ignoranță.
Exact ca azi. Căci, inevitabil, filmul este despre noi cei de-acum dacă am fi fost la 1835 sau așa cum suntem în 2014/2015. Până la urmă, nimic fundamental nu s-a schimbat în afară de timpuri.
Ca să vă faceți o idee despre subtilitatea timpului în Aferim: zapciul merge la casa unor meșteșugari unde primise indicii că s-ar afla țiganul fugar. Cei doi soți sunt jucați de Victor Rebengiuc și Luminița Gheorghiu, adică Ilie și Catrina Moromete care îi spun zapciului că n-au, că nu știu… exact ca peste vreo 100 de ani cu fonciirea, exact cum ar fi și azi cu DNA-ul
Și mie mi-a plăcut și povestea secundară: inițierea tânărului Ioniță în a deveni bărbat, tatăl jucând un rol hotărâtor, dar și experiența în ansamblu zguduindu-l în mod sigur. E doar un copil, iar sensibilitatea și inocența lui se arată jucăuș printre toate grozăviile care se desfășoară în călătoria lor.
Traducerea în engleză a fost cam așa:
– How pretty!
– Fuck your prettiness!
Ah, limba noastră-i o comoară, nu-i așa?
Până și trailerul este delicios!
Tweet
E pe lista pentru weekend.
Bun inceput. Mai e ceva pe lista?
Claudia, tu ai vazut filmul sau urmeaza sa-l vezi? Daca da, ce impresie ti-a facut? Din prezentare mi se pare ca filmul are ceva din filmele din seria celor cu haiducii lui Florin Piersic si Adrian Pintea. Oricum, te face curios sa-l vezi, asa ca voi ajunge in curand sa-l vad.
Tudor, din ce am scris ce te face sa crezi ca nu l-am vazut? Zi-mi, te rog, ca e clar ca ceva fac gresit…
Altfel, da, il recomand, nu e un film de haiducie, e mult mai mult de atat.
Am fost la acest film si trebuie sa recunosc ca este diferit fata de ceea ce ma asteptam – ma refer la filmele cu Saptecai. Te introduce parca in epoca aceea ca si cum ai avea un fel de masina a timpului. Multumesc de recomandare!
Amuzant, primul cuvant pe care il scoate un preot :)), ” S-a rupt ,Blestemetia asta…” , tu ca cetatean roman ce prefera sa se bucure de tot ce e frumos , crezi ca e ceva gresit ca filmele romane sa fie promovate la nivel international insa in limba engleza?
Uf, scuze, dar n-am inteles intrebarea