Sub ochii noștri

Florin Georgescu are o deficiență de vedere. Dar dacă îl asculți cu ochii închiși n-ai bănui nicio clipă că are vreo lipsă fizică, ci dimpotrivă, ai spune că este unul dintre cei mai activi, dar totodată echilibrați oameni pe care i-ai auzit vorbind. L-am ascultat aseară la Planters, în cadrul discuțiilor Monday’s Business and Life Talks.

Opriți prejudecățile și citiți.

Florin a făcut turul României pe bicicletă, deține recordul național de viteză pentru nevăzători, a făcut para-sailing și rafting, joacă șah, citește, cântă la chitară și la saxofon, vrea să sară cu parașuta și își folosește doctoratul pentru a ajuta Asociația Tandem a cărui co-fondator este. Este de părere că limitele ți le stabilesc doar cei din jurul tău, iar unele reguli proprii sunt făcute pentru a fi încălcate. Povestindu-ne pe scurt despre turul țării pe bicicletă, Florin a spus că la finalul acestuia a simțit, culmea! că a crescut în propriii ochi.

A lucrat o perioadă la un spital unde vedea drame foarte puternice care pe el l-au determinat să creadă cu putere că în viață ai în primul rând meritul și privilegiul de A FI. Atât. Pentru că atunci când ești pus în fața unor întâmplări dramatice la extrem, simți nevoia de a mulțumi că EȘTI, indiferent de cât de rău credeai tu că o duci și ulterior să îți certifici existența în mod zgomotos. De aceea, probabil, a spart toate barierele pe care societatea le impunea oamenilor cu deficiențe de vedere.

Ca orice poveste motivațională, cea a lui Florin a fost presărată pe alocuri cu eșecuri, despre care el spune că sunt singurele care te pun față în față cu tine. Tu, dezbracat de mirajul reușitei, tu fără nimic, doar cu puterea dinăuntrul tău. De altfel, spunea el, există doar trei obstacole majore în viață: sărăcia, boala și singurătatea, iar fiecare trebuie să învețe să rămână cu ceva bun după ce a gustat din fiecare.

Despre a fi nevăzător, Florin ne-a zis doar că simțurile nu sunt neapărat ajustate deficienței, ci devin mai sensibile la semnificații. Același sunet pe care îl auzim noi, de exemplu, lui îi aduce informații despre distanță, viteză, textură, formă etc. Adică o mulțime de lucruri pe care majoritatea dintre noi le luăm de-a gata, fără să le vedem ca pe un dar al vieții.

După cum spuneam numai săptămâna trecută, am norocul să fiu înconjurată de oameni care mă inspiră. Să fii în prezența unui om atât de pozitiv, care să vorbească despre viață ca o experiență minunată și care să aibă o modestie dezarmantă, e ceva cu care sunt binecuvântată. Căci, spunea Florin, în momentul în care crezi că ceva ți se cuvine, îți pierzi spiritul.