wlEmoticon-smilewithtongueout.png

Sigur e greu?

Cred că am moștenit eu ceva de-acasă de la Moldova (well, în afară de o limbă ascuțită). De dimineață și până târziu în noapte, oamenii îmi povestesc diverse detalii din viața lor, unele pe care nu le vorbesc cu oricine, secrete, intimități sau istorioare personale pe care simt nevoia să le împărtășească cu cineva care le e mai mult sau mai puțin străin.

Experiențe secrete, divorțuri, boli, iubiri ascunse, tot felul de suferințe, complotări, răzbunări, toate ajung să-mi tulbure urechile și mințile și mă întreb de multe ori de ce îmi spun mie? Eu sunt bucuroasă că le inspir încredere și pot să-i asigur că rămân la mine, dar trebuie să recunosc că le analizez obiectiv și încerc să extrag lecții pe care sper să nu le învăț pe pielea mea.

Vă zic totuși că majoritatea au numitor comun fraza: ”Eh, viața e grea” și îmi vine să o iau razna când aud asta! Oameni buni, dacă viața ar fi lapte și miere și am rânji cu toții ca niște drogați pe stradă, ce farmec ar mai avea? Ce am putea să povestim că am învățat la finalul ei, atunci când vom rânji ridați dându-ne cu mâinile zbârcite prin părul alb? A fost liniștită, nu am avut probleme, nu am avut niciun hop de trecut, nu mi s-a întâmplat nimic. Vai, dar ce bătrâneți triste!

cheer-up-3

Ok, lucruri mai puțin fericite ni se vor întâmpla inevitabil. ”Asta-i viața” e o frază perfect corectă și adevărată. Dar cine primește încercările ca pe un afront personal asupra fericirii nu înțelege că fără să fi trecut prin ele nu poți aprecia frumusețea ei atunci când va fi trecut peste.

Mie mi se întâmplă destul de des să privesc în urmă la lucrurile mai puțin fericite și să mă gândesc că fără ele n-aș fi cine sunt azi. Iar asta e un lucru bun, zic eu.

Purtați-vă încercările vieții cu mândrie și așteptați momentul în care treceți peste ele. La finalul lor veți găsi o lecție numai bună de păstrat sau de dat mai departe. Ah, și continuați să-mi spuneți ce vi se întâmplă, sper să am o vorbă bună și o încurajare potrivită pentru voi.


  4 Comentarii

  1. Costin   •  

    Daca ne raportam dorintele la facilitatea implinirii lor gasim si „greul”. Cu o gandire cat mai logica vom vedea ca ce e pentru noi greu, e un infern pentru altii. Dar in rest, unora le cam place sa se planga, nimic mai mult.

  2. Claudia   •     Author

    Mi se pare interesanta asta cu raportarea la facilitatea implinirii lor… Vin sa te intreb: cati dintre noi chiar fac ceva ca sa isi schimbe o anumita situatie neplacuta si cati amana sau se complac? Chiar exista situatii fara rezolvare? Daca raspunsul este da, inseamna ca oricum nu avem ce face, deci nu ramane decat sa trecem mai departe, corect?

  3. Costin   •  

    Putini, prea putini astfel incat sa schimbe mentalitate. Atata vreme cat asteptam rezultate imediate schimbarile nu prea se produc. Restul scot motive pe banda rulanta cand defapt le e frica sau le e mai comod asa.
    Solutii fara rezolvare exista. Atunci cand toate eforturile tale nu aduc o imbunatatire a situatie. Ajutat… poate. Depinde de situatie.
    Pot trece peste ce ai enumerat in post dar exista anumite cazuri peste care nu pot. Exemplele difera pentru ca si dorintele noastre difera. Ramane doar sa decidem daca ceea ce ne dorim este atat de important incat sa merite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *