wlEmoticon-smile.png

Prima dată într-un club din București

De când ajut cu PR-ul la Club Planters mi-am regăsit și petrecăreața din mine. ”A fost o vremea” când, venită la București, nu pierdeam, la fel ca acum, niciun weekend de distracție. Nu știu de unde aveam bani, nu știu cu ce ajungeam în club, cum de mă distram doar eu și doar o prietenă până dimineața, ori cum strângeam o gașcă de 20 de inși puși pe fapte mari până la ore minuscule.

Dar îmi amintesc exact cum și unde am ieșit prima oară în club în capitală.

Venisem cu câteva zile înainte să înceapă facultatea ca să pun la punct garsoniera din Piața Muncii, să mă obișnuiesc cu drumul până la școală, să învăț împrejurimile și să simt primul weekend de București. Pe vremea aceea aveam un prieten gay care mi-era tare drag și cu care mă distram peste poate. Abia ”ieșise din dulap” cum s-ar zice și a decis ca în prima mea seară de club să-l însoțesc la un local specific.

Iată-mă! Toată 1,80, looking trăznet, cocoțată pe pantofii mei maro, aparent suportabili, intrând în obscuritatea clublui din zona Dorobanți. Nu mai știu cum se numea, dar prima reacție a fost: ”Doamne ferește, am ajuns în centrul desfrâului!” Imaginați-vă un club plin de bărbați frechezuiți, perfect aranjați, extrem de sociabili și zâmbăreți care sorbeau din cocktailuri și pahare colorate, dansând provocator pe ce-mi amintesc a fi cea mai bună muzică pe care am auzit-o. Doi animatori perfect sculptați dansau pe bar, tot locul era animat de un zumzet vesel, de râsete și de trupuri lucrate. Pe alocuri, vampe și femei cochete, puternic accesorizate, înconjurate de prieteni.

M-am simțit instant într-un amestec de siguranță și curiozitate: nu se dădea niciun bărbat la mine, nu mă privea nimeni mai mult decât ar fi fost confortabil, ba îmi zâmbeau și închinau paharele lor colorate în direcția amicului meu.

Da, recunosc, s-a dat totuși cineva la mine – o femeie. S-a apropiat încetișor și m-a întrebat ce fac. Panicată, i-am zis că sunt ”straight” și că e prima oară când vin într-un club ca acela. A plecat, probabil gândind că sunt o încuiată Smile

Am avut o dilemă la toaletă… Erau două: una pentru bărbați gay și una pentru femei, unde era plin tot de ei. Am întrebat timid pe cineva de ce nu se duc dincolo și mi-au răspuns foarte intrigați: ”Unde? Cu ăia?! Fată, dar ce să căutăm acolo?” Mi s-a părut extrem de haios și cumva deloc deranjant.

Am rămas cu o imagine plăcută despre comunitatea gay și îi privesc cu indulgență. M-am surprins și eu cu câtă deschidere am privit toată povestea și nu am părut cu adevărat șocată de nimic. Sunt oameni ca și noi, iar preferințele lor sexuale nu mă privesc, la fel cum nu mă deranjează.

Deci care-i faza cu homofobia? Nu sunt animale, n-o sa sară pe fundul primului bărbat bine pe care-l văd și, dragi băieți, cam așa ne simțim și noi uneori când ne priviți ca niște obiecte… E nasol, este?

2010-1007-debug-gay-community-segregates-on-race-600x338


  4 Comentarii

  1. violeta   •  

    Hahaaha! nu esti singura si eu am avut o astfel de experienta la prima mea iesire in Bucuresti; sunt oameni extraordinari,dau dovada de bun simt cu mult mai mult fata de altii;

  2. Sunshine   •  

    Foarte bine scris. In orasul nostru mic nu prea intalnesti , cateodata sincer imi pare rau de baiatul din celalat birou pentru ca e batjocorit. El e altfel…dar aici si lumea este mai close mind…aici le este mai greu.

  3. PAnda   •  

    Am si eu o intrebare- care este clubul respectiv? M-ar interesa. Multumesc

    • Claudia   •     Author

      PAnda, se numea Impact parca, intre timp s-a inchis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *