Să învățăm să pierdem cu folos
Într-o lume care ne învață brutal și zi de zi că trebuie să ieși învingător din orice situație și să nu pierzi nicio ocazie să fii lăudat, recunoscut și declarat superior celor care pierd, sunt oameni pentru care a câștiga nu e sinonim cu a fi primul sau a primi premiul.
Iván Fernández Anaya alerga într-o competiție in Burlada, Navarre și era pe locul doi, destul de mult în spatele oponentului său Abel Mutai. Și cum alergau spre linia de sosire, kenianul s-a păcălit, probabil extenuat de cursă, și a confundat linia de finiș cu vreo 10 metri înainte, încetinind. Anaya l-a ajuns din urmă, dar în loc să-l depășească și să câștige cursa, profitând de neatenția sa, a făcut un gest care unora li se pare de neconceput: i-a aratat lui Mutai că mai avea de alergat și l-a condus spre adevărata linie de sosire, păstrându-și locul doi.
Prin acest gest, Anaya a pierdut nu doar cursa, dar și șansa de a intra în echipa Spaniei pentru Campionatele Europene. Atletul spune că nu s-ar fi simțit onorat să accepte oportunitatea pentru că, dacă lucrurile ar fi stat altfel, oricum ar fi pierdut cursa și doar circumstanțele au fost de partea victoriei lui.
S-a scris prea putin despre această întâmplare. Nu corespunde cu atitudinea care se sădește în noi, cu spritul nostru competitiv și cu teoria selecției naturale. Societatea noastră te învață să dai din coate, să calci pe cadavre, să nu-ți pese de suferința sau umilința pe care o resimt învinșii. Din păcate, societatea uită să te învețe că roata se întoarce și cu bune și cu rele, iar proverbele bătrânilor cu: ”Ce ție nu-ți place, altuia nu face” nu-s doar niște prostii învechite, ci niște certitudini.
Mereu am spus ca nu conteaza doar sa castigi, ci si CUM castigi. De exemplu, eu voi prefera mereu o infrangere cu demnitate, in fata unei victorii cu compromis si/sau umilinta (a ta sau a altcuiva).
Asa am zis si eu, de asta mi-a si placut istorioara asta. A venit la momentul potrivit, am crezut ca-s defecta :))
foarte interesanta povestea, am sa o retin!
Asta pe langa o poveste care mi-a scris-o profesoara de chimie pe cartea daruita la sfarsit de clasa 8-a
Pai spune-ne si noua… ne seduci si ne abandonezi? :))
foarte fain articolul din blog! felicitari
foarte fain articolul din blog
felicitari
😀 era cu o broscuta testoasa… lasa ca o pun pe blog :)), ca sa fim fair, maine seara e ok?
Bine… si lasi un link aici sa vada lumea, da? 😀
We have a deal! :*
Pingback: O povață, de la un dascăl
Uite ca m-am tinut de cuvant!
Recomandat si pe Recomandari din blogosfera RO