wlEmoticon-smile.png

O scenă din Piața Revoluției

lPiața Revoluției e unul din locurile cele mai interesante din București pentru mine. Am văzut acolo mai multe scene care m-au impresionat și îl consider un loc de inspirație: aproape mereu vei întâlni oameni și lucruri care te pun pe gânduri dacă ciulești bine urechile și caști bine ochii. Scena cu scrisul pe statuia Regelui Carol de acum un an, cea din vara, tot cu statuia și doamna cu câinele sunt doar exemple pe care am apucat să le fotografiez și care le-am împărtășit cu voi. Au mai fost, mai subtile, mai personale, pe care doar eu le-am înțeles. Ce să maii-am găsit un colț de permanentă inspirație în Oraș. Dacă mai găsesc, încep o rubrică dedicată Smile

Aseară, pe la 8 și ceva, în timp ce mă întorceam de la birou, am ales să mă plimb prin mocirla murdară cu zăpadă topită să aflu ce culoare mai au degetele mele atunci când îngheață. Am traversat Piața pe lângă statuia Regelui, m-am strecurat pe lângă cartoful însângerat (urât monument!) și am mers pe alee spre Universitate, aruncând o privire piezișă spre zidurile găurite de gloanțe ale fostului sediu CC.

Atunci mi-am dat seama că zilele acestea se fac 23 de ani de la Revoluție. Noi încă nu știm exact ce s-a întâmplat și, din păcate, nu știm nici pentru ce au luptat toți oamenii aceia căci ne lăsăm manipulați în era comunicațiilor libere și a informațiilor verificabile. Iar asta e o poveste a cărei concluzie mi-a fost întârită de o scenă petrecută în fața mea, într-o seară umedă de decembrie.

Exact înainte să cotesc vis-à-vis de Palatul Regal, m-am oprit să răspund la telefon. Ca să profit de lumina de la fântâna arteziană, acum plină de zăpadă topită, m-am oprit și am făcut, în mod inexplicabil, o stângă-mprejur. În fața mea începea să se deruleze o scenă cel puțin ciudată.

În spatele statuii lui Iuliu Maniu, o persoană îmbrăcată gros a aprins o lumânare, a așezat-o pe cimentul ud și a lăsat capul în jos, rugându-se. A stat așa preț de câteva minute, cu lumânarea pâlpâind în burniță, cu flacăra firavă tremurând sub vântul umed. Acea persoană nu făcea nimic. Statea cu capul plecat, fără să se miște până când s-a stins lumânarea. Nu știu cât a mai rămas acolo, nu am îndrăznit să mă apropii, mi s-a părut un moment de mare intimitate și de o solemnitate de nealterat. Când lumânarea s-a stins, răpusă de vremea rea, am plecat…

Mi s-a părut interesant că nu m-am putut lămuri dacă persoana era femeie sau bărbat, dacă era tânără sau în vârstă. Era un Om, fără față, fără identitate, exact așa cum ar trebui să fie cei care se roagă la spatele unei statui, feriți de ochii străzii, într-un loc de însemnătate sensibilă pentru noi.

C360_2012-12-17-20-19-42


  6 Comentarii

    • Claudia Tocilă   •  

      eu m-am simtit aiurea si pentru cat am stat si m-am gandit de doua ori daca sa fac poza sau nu. Sper ca nu am interferat in niciun fel cu meditatia OMului pentru ca nu cautam senzationalul, ci m-a miscat foarte mult gestul simplu, ascuns de care avem parte din ce in ce mai rar.

  1. Laura Driha   •  

    23 de ani de la revolutie… si pe 23 Decembrie eu fac 27 de ani. Eram mica, am amintiri vagi despre cum s-a chinuit bunica noastra sa se ia torturile in ziua aia, in timp ce auzeam din casa ca se tragea pe undeva.
    Frumoasa istorisirea ta, iti multumim ca impartasesti cu noi, atat de frumos, lucruri care ne pun pe ganduri, ne fac sa fim mai buni, mai frumosi.
    Ma bucur ca te citesc draga Claudia cu fiecare mail care ma anunta c-ai mai povestit ceva si acum, in prag de Sarbatori, sper sa-ti fie bine in toate, exact asa cum iti doresti! Sa fii sanatoasa ca in rest ai tot ce-ti trebuie pentru feicire!
    Cu drag de la Constanta, un om pe care il inspiri!

  2. Claudia   •  

    Draga Laura, iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale frumoase!

    Astfel de mesaje ma bucura enorm si imi dau motivatia sa continui sa scriu aici si sa impartasesc cu voi ce vad si ce gandesc. Iti doresc din tot sufletul Sarbatori fericite, sa fiti sanatosi si voi si sa ne reauzim mereu cu bine!

  3. violeta   •  

    Emotionant moment, care ne face sa ne amintim lucruri importante. Poate era copilul cuiva care si-a dat viata pentru libertatea noastra de acum sau poate ……
    Oricum nu cred ca sunt cuvinte care pot descrie starea …. cred ca cel mai indicat este ceea ce a facut si acea persoana sa pastram un moment de liniste, reculegere.

  4. danap.ro   •  

    M-a emotionat mult episodul relatat de tine, mi-a adus aminte ca am facut si eu lucrul asta (cu lumanarea), acum cativa ani. La statuia lui Coposu insa…

Lasă un răspuns către Claudia Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *