Cum să-ți bați joc de valorile românești–partea a II-a
După postul acesta, din timpul protestelor din iarnă, am sperat că e ultima dată când mă înfurii pe tema asta. Și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut imaginea aceasta azi.
De data asta nu mai erau bătrâneii ieșiți la plimbare prin centrul Bucureștiului, ci vreo două grupuri de turiști japonezi și nemți care ascultau cu zâmbetul pe buze, într-un mod mai mult decât admirativ, cum ghidul le povestea cu însuflețire despre istoria românilor și despre ce rege de mare ispravă a venit într-o țară în care nici drumuri nu erau, nici spitale, nici Constituție.
Ei erau, desigur, pe partea opusă, unde cineva a șters vopseaua rușinii din ianuarie. Eu eram de partea proaspăt pătată de o altă rușine, mai nouă, ca o palmă grea peste obrazul valorilor noastre. O metaforă mai explicită nici nu putea să existe.
Deasupra noastră, sus de tot, de parcă nimeni nu l-ar putea atinge (sau ajunge) stătea Regele Carol.
Tweet
Astăzi în jurul orei 18:30, când am trecut eu pe-acolo, statuia era deja curaţată, Claudia
Cineva acolo sus ţi-a auzit revolta şi a luat măsuri. Sau, mai bine, cineva de-acolo de sus a fost la fel de revoltat ca şi tine şi a spălat ruşinea de pe soclul statuii..
Iuly, multumesc mult de tot! Crede-ma ca mi-ai facut seara minunata!
Ma bucur enorm ca ai avut bunavointa sa te intorci sa-mi scrii asta!
Şi eu mă bucur că ţi-am putut da astfel de veste; când am trecut pe-acolo fix tine şi la posturile tale m-am gândit!
Cât despre întors să-ţi scriu… mă întorc periodic (a se înţelege zilnic şi cu plăcere) pe-aici, deci nu m-am abătut din drum 😛
Seară faină să ai!
Din pacate aceste valori sunt prafuite si uitate, unele prin curtea unor institutii ce zac in paragina. Valorile de astazi sunt pitipoancele de "TV si Gazeta" au vad in societate si chiar devin modele pentru generatiile viitoare. Degeaba noi incercam sa mai spunem despre Valorile Romanesti pentru ca doar see you spus-ul ramanem.
Iulian, daca ne predam acestei atitudini, nu putem sa evoluam si nici nu putem sa avem speranta… Asa am ajuns aici, din pacate.