Îți mulțumesc, Eduard Novak!

Eduard Novak a zâmbit încurcat când sala de la Webstock (reușită ediție, bravo Evensys!) l-a aplaudat timp de zeci de secunde în picioare. Încă nu s-a obișnuit cu atenția publicului de când e campion olimpic. De fapt, campion e obișnuit să fie, căci 10 ani la rând a fost campion național la patinaj viteză și, după accidentul nefericit, când s-a apucat de ciclism, a fost campion mondial de două ori și vice-campion olimpic în 2008.

Pare ciudat, dar de Eduard Novak nu știau românii până acum, deși la Olimpiada Paralimpică de la Beijing a luat argint. Își explică lipsa de reacție de până acum prin puterea pe care o are o medalie olimpică și prin acoperirea mediatică pe care a avut-o Olimpiada de anul acesta, în special pe internet.

”Nimeni nu-și amintește cine a fost pe locul doi. Nici măcar cei din țara ta.”

Eduard e un om extrem de modest, dar nu-ți lasă senzația că ar fi umil, ci emană o siguranță pe care disciplina din sport i-o oferă. Ne-a spus că și-ar fi dorit să fi făcut mai mult la Olimpiadă… Are, în schimb, un simț al umorului debordant și a făcut sala să râdă în mai multe rânduri.

Nu știu cum a fost pentru ceilalți participanți, dar mie mi s-au înnodat lacrimile sub barbie și, deși mi-am dorit foarte mult, n-am putut să merg să-l cunosc personal și să-i spun ce tare m-a emoționat povestea lui pentru că m-ar fi răpus valul de trăiri.

Îți mulțumesc, Eduard Novak!