Toamna ca o primăvară
Îmi place cum a început toamna asta. Cu weekenduri de bucurie, care miros a pământ rece și aer cald, exact ca astă primăvară.
Duminca nu iau micul-dejun niciodată, ci un brunch colorat, cu muzică moale exact ca oul fiert, cu miros de cafea proaspătă băută în pat cu blogurile și interviurile în față, cu fructe și un mesaj de la prieteni somnoroși. Pentru câteva ore, garsoniera portocalie se transformă în cea mai relaxantă oază de liniște și lumina ei difuză șterge cu buretele toată oboseala, durerile, motivele de încordare adunate toată săptămâna.
Uneori, duminica e zi de piață de unde vin cu un buchet de flori. Uneori e zi de cea-mai-bună-prăjitură-din-lume și apă minerală. Totuși e mereu zi de liniște, căci, nu-i așa? și Dumnezeu s-a odihnit, dar o sărmană muritoare.
Duminica e mereu zi de carte, dar și de scris. E zi de nemișcare și de pleoape grele. Pe voi cum vă tratează duminica?
Tweet
azi m-a tratat cu nesiguranta pentru saptamana doi :))
si cu nerabdare pentru petrolul-steaua
La mine duminica e zi de mers la biserică, apoi de întors agale spre casă, unde iau un pranz liniştit(or), gândind la cele auzite la Liturghie. Apoi urmează, după caz/chef/inspiraţie/vremea de afară: ori lenevit în vârful patului la vreun film (sau mai multe), ori citit la umbră, pe o bancă în parc, ori ieşit la o plimbare/cumpărături/căscat gura la vitrine cu o prietenă, ori somn de voie până la lăsarea serii. Neapărat, duminica e zi de vorbit la telefon cu mama. De cele mai multe ori, seara se termină cu gândul la hainele de pregătit pentru a fi purtate luni, cu inspectat manichiura şi aranjat/retuşat diverse. Cert e că mă bucur cât pot de mult de liniştea ei (a duminicii), fără a trece graniţele gândului spre grijile săptămânii ce urmează…
Mie nu imi place deoarece urasc vara , sa nu mai zic ca am o presimtit ca pe la finalul ierni va fi un firg ceva mai rasunator, insa sper sa ma insel, desi e putin probabil.
Mie imi place toamana, imi plac diminetile mai racoroase, chiar si acele zile mai cetoase imi creaza asa o super impresie, sa nu mai zic de aceea bruna, acele urme ce apar atunci cand se abureste geamurile parca e un alt univers nu alta, oricum ma bucur ca a venit toamna sper sa fie mai faina decat anul trecut, vreau sa ploua, desi acuma na, nu ma pun sa fac dansul ploi.
Ce duminici frumoase aveti si voi Sa avem o toamna linistita, cu ceaiuri fierbinti si ploi din belsug, dar doar cand decidem sa stam acasa :))