Duminica de carte – Sanctus si Cheia

Ultima recenzie de carte pe anul acesta m-a surprins pentru ca, desi in ultima vreme timpul alocat pentru citit s-a diminuat atat de mult ca m-am temut pentru rubrica de duminica, in ultimele doua saptamani am terminat doua carti. Trilogia Sanctus a lui Simon Toyne are acel stil de scris care te face sa citesti pagina dupa pagina fara sa rasufli, in special undeva dupa mijlocul cartii cand actiunea devine atat de intensa incat efectiv nu te poti opri. Ca sa intelegeti: prima carte am terminat-o stand in picioare in dreptul unei ferestre deschise acum o saptamana pentru ca picam de oboseala, dar nu puteam sa o las din mana, iar a doua am terminat-o intre un drum de 5 ore cu trenul si o jumatate de noapte alba.

Poate dezvaluirea unor secrete foarte vechi ale Bisericii nu e cel mai indicat subiect de savurat in preajma Craciunului, dar beletristica e imaginatie si trebuie tratata ca atare, de asta ne-a asigurat si dl Toyne cand l-am cunoscut la invitatia Editurii All. Stilul lui de scris – 1000 de cuvinte pe zi – se reflecta in carte prin capitolele scurte si foarte incarcate de actiune, dar oprite la varful suspansului. Ele se alterneaza intre diverse planuri si curiozitatea te face sa intorci paginile nebuneste.

Daca in Sanctus, primul volum al trilogiei, esti pus direct in mijlocul actiunii intr-un mod neasteptat si explicatiile ti se dau pe parcurs, cu portia, in Cheia esti luat cu binisorul ca apoi sa fii zguduit de aventura fara sa te poti impotrivi. Sacramentul e ceva la care nu te-ai fi gandit niciodata nici macar cu cateva randuri inainte sa ti se dezvaluie, iar Cheia deschide o usa catre ceva care nici dupa ce citesti nu poti sa cuprinzi cu mintea.

Simon Toyne, jos palaria! Si daca doriti sa-i spuneti asta, sa stiti ca pe ultima pagina a cartilor, in sectiunea de Multumiri sta scris asa: „… daca simtiti vreodata impulsul sa contactati un scriitor si sunteti putin intimidati sau ingrijorati ca l-ati putea deranja, urmati-va pornirea si contactati-l! Ne petrecem mare parte din an izolati in mintea noastra, intr-o incapere minuscula, asa ca mesajele de la cititori sunt ca niste raze de soare ce strapung intunericul din temnitele noastre intunecate si necrutatoare.” Asadar: Facebook si Twitter pentru Simon Toyne. Enjoy!