Unknown

Mi-am surprins garsoniera

Am parasit cuibul meu fericit din Moldova in care ma retrasesem sa-mi incarc bateriile cu zambetele oamenilor care ma iubesc neconditionat. Am luat cu lacomie toata linistea si caldura cu care m-au inconjurat si o duc in buzunare inapoi la casa mea.

I-am zis garsonierei ca ne vedem la anul si m-am intors cu mai multe zile inainte, ba chiar tot in 2012 pentru ca ea a fost, sarmana, portocalie de dorul meu si impreuna ne-am purtat de grija intreg anul care a trecut. Cand m-am trezit nelinistita in primele ore ale anului, am oftat amandoua cu greu. Ea linistita, mirosind a portocale si ferindu-ma de lumina aspra de afara, eu ingreunata de grijile anului greu ce parea ca o sa ma incerce ca niciodata.

N-a fost cel mai greu, n-a fost deloc usor, insa a fost unul frumos pentru ca imi voi aminti mereu de el. L-am inceput de la zero, mai mult ca niciodata si l-am ridicat cu o speranta pe care nici eu nu stiam ca o am ascunsa in mine. A fost nevoie de multa munca si hotarare, am tras cu dintii de fiecare ocazie, de fiecare lectie, de fiecare om bun care mi-a iesit in cale. Poate pe unii i-am bruscat in fuga mea pentru redescoperirea unui “eu” mai hotarat ca niciodata. Imi pare rau daca am facut asta, recunosc ca a fost dintr-un egoism nemaiintalnit la mine. As face-o din nou si nu regret. Suna rau, dar daca e ceva din ce m-a invatat anul acesta e ca, uneori, un strop mai mare de grija pentru sine e esentiala pentru supravietuire in pace cu tine insuti. Pana la urma, tu cu tine stai mereu si gandurile trebuie sa-ti fie in armonie cu cine esti si cu cine vrei sa fii.

N-am vrut totul. Am vrut tot din ce puteam sa-mi iau singura, din ceea ce meritam si pentru ce puteam sa muncesc. Si ma pot felicita – anul acesta am muncit uneori si 18 ore pe zi, am invatat sa dorm putin si sa gandesc mai mult, totul ca sa ajung sa fac ceea ce imi place, sa fiu inconjurata de oameni destepti, nu toti mereu buni cu mine, dar toti avand rolul lor.

Cel mai frumos lucru pe care mi l-au spus oamenii anul acesta e ca sunt puternica. Uneori puterile slabesc, atunci ne odihnim, ne lingem ranile si, cand suntem vindecati pornim iar la drum cu dorinta de a recupera. Si sa te tii, nene, caci nimic nu poate sta in calea unui om hotarat sa-si repuna viata in ordine.

Toate acestea au trecut si ne vom uita la ele cu duiosie. “Anul acela greu, dar frumos” a trecut. Va multumesc din nou pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le asterneti la randul vostru aici si sa stiti ca fiecare dintre voi a avut un rol mare in tot ce a insemnat frumusetea lui 2012.

Sa ne citim cu mai mult bine in 2013!


  6 Comentarii

  1. Laura   •  

    Un An Nou Fericit, Claudia! Si plin de atata oranj cat ai tu nevoie sa te trezesti cu zambetul pe buze in fiecare dimineata. :)

  2. Oana T.   •  

    Eu sunt acum in momentul ala cand sunt hotarata sa-mi repun viata in ordine. Asa, de la zero, ca la mine 2012 a fost greu, greu de tot. Doamne-ajuta sa fie cum zici tu, sa nu-mi poata sta nimic in cale, si, la anul pe vremea asta, sa ma regasesc in ce ai scris tu aici :)

    Un 2013 cel putin la fel de frumos iti doresc!

  3. Claudia   •  

    @Oana Iarta-ma, abia acum am vazut mesajul tau. Sper ca intre timp 2013 a fost generos cu tine si ca va fi cel mai bun de pana acum si primul din cele multe care sa vina :)

  4. Claudia   •  

    @Laura – asa e, sa ne vedem cu zambetul pe fata :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *