Duminca de carte–Interviu cu Simon Toyne

Înainte să plec la Roma, am fost la o cafea cu autorul trilogiei Sancti, Simon Toyne la invitația bilaterală a Editurei All. Este într-un fel de turneu de promovare a celui de-al doilea volum, Cheia care continuă trilogia, după volumul Sanctus.

Relaxat, zâmbitor și foarte deschis, Toyne ne-a povestit despre experiența de a fi scriitor și despre modul în care a gândit aventura. Probabil cel mai interesant lucru pe care l-am aflat este că un scriitor nu știe niciodată că va scrie o continuare a cărții, în primul rând din rațiuni care țin de cititori și de succesul pe care îl va avea (sau nu) cartea sa. Se pare că Sanctus a avut un final ferm, cu o concluzie și abia apoi, după ce a trecut prin multe încercări de a fi publicat, un om de bine care a citit manuscrisul a văzut mult potențial. Sanctus a fost un bestseller internațional și i s-a dat undă verde și următorului volum, Cheia.

Simon Toyne are o rutină zilnică de scris: se trezește, își bea cafeaua, își duce copiii la școală și, cât timp sunt ei plecați, de la ora 10 la ora 15:00 scrie obligatoriu 1000 de cuvinte. Spune că rutina nu ucide creativitatea, ba chiar această disciplină în scris o potențează. Are o legătură specială cu religia, nu se consideră un ateu, ci un adept al credinței, nu al religiei. Spune că religia ne fascinează pentru că ne oferă niște linii morale de urmat, iar oamenii devin foarte posesivi pe spiritualitatea lor și acesta este motivul pentru care încep toate certurile națiunilor.

”Adevărul este că nu avem cum să afirmăm sigur că oricare dintre religiile contemporane este cea adevărată pentru că religiile precreștine au avut o istorie mai lungă decât toate cele prezente la un loc. Și ei erau la fel de convinși. Fundamental, religia este bună atât timp cât, personal, îți face bine.” Nu-ți mai place Iisus? Poate găsești răspunsurile la Buddha, n-ai fi nici primul nici ultimul. Ideea centrală rămâne aceeași: undeva e Unul peste noi toți, ritualurile sunt oricum în schimbare.

În timp ce scrie la un roman, alte idei i se strecoară în minte și sub foi. Le analizează și le pune într-un fișier cu idei. Apoi revine la ele și încearcă să le dezvolte cât poate de mult. Așa au apărut scene întregi din următoarele volume. Toyne era relaxat și pentru că tocmai terminase de scris și volumul trei pentru care așteaptă notițele editorului și promite un final grandios al trilogiei thirller care l-a făcut de-acum celebru. Declară că de fiecare dată când începe un volum nou e ca și cum ar fi pentru prima oară pentru că un scriitor nu poate fi expert decât în opera pe care o scrie atunci.

Mi-a plăcut mult o frază pe care a spus-o: ”Haosul restabilește adevăratul echilibru pentru că definește siguranța și te menține viu.”

N-am știut s-o pun eu în cuvinte, dar era exact ce gândeam și eu: fără să fie nevoie să lupți pentru restabilirea unui nou echilibru în viața ta, nu poți să afli care îți sunt limitele.

Când termin Cheia, vă spun cum a fost, ok?