Ce-am învățat în aproape 5 ani de carieră
Anul acesta, în iulie, fac 5 ani de când lucrez cu carte de muncă și merg la serviciu în fiecare zi de luni până vineri de la 9 la 6, uneori peste program minus zilele de concediu. Eu am tot zis că sunt o norocoasă, dar în ceea ce privește cariera am avut mereu niște oportunități fabuloase de care am profitat imediat și am învățat niște lucruri de care voi ține mereu cont.
Am lucrat cu secretare, directori de companii, cetățeni cu ceafa lată, președinți de federații, oameni veseli și oameni nervoși, petrecăreți și profesori doctori, cu PR-iști, cu oameni sofisticați sau limitați. E o provocare în fiecare zi și am încercat mereu să mă adaptez la modul de comunicare a celui din fața mea, dar să-l aduc pe drumul pe care eu lucrez.
În acești ani, am învățat 5 lucruri de bază:
1. Cine nu muncește, greșește. Greșește când crede că o să meargă la nesfârșit.
2. Nu știi? Întreabă, cere ajutorul, sfătuiește-te. Șefii apreciază pe cineva care întreabă sau cere ajutorul colegilor decât pe cei care fac ceva greșit de capul lor sau mai rău, cei care nu fac nimic.
3. Asumă-ți responsabilități și greșeli în egală măsură. Nimeni nu trece printr-un job fără să facă o greșeală monumentală. Doar așa se învață.
4. Nu te băga în bârfe – ascultă, dar nu comenta. E bine să fii informat, cine nu află o bârfă mică riscă să rămână pe dinafară și să piardă diferite oportunități, dar dacă vei rămâne imparțial, ai șanse bune să nu devii subiectul lor.
5. Nu te lăsa călcat în picioare la nesfârșit. Da, e drept că la început mai înghiți o gălușcă, mai privești deoparte atât în fața clienților cât și în fața colegilor, dar odată ce te simți stăpân (prin muncă și cunoștințe) în fața lor, nu te teme să le aduci argumente și să-i infrunți dacă ai dreptate într-o discuție.
Abia îi aștept pe următorii 25 
Eu n-am decat 1 an jumate de program aproape flexibil 7 zile acasa 7 la munca…Toate regulile sunt bune, dar doar acolo unde ti se permite lucrul asta.
Teama de a spune ce gandesc m-a bantuit primii ani pana am reusit sa am cunostintele vaste si neccesare pentru a da replica oricui. Asul in maneca il am mai tot timpul. Cat despre a ne asuma greselile cred ca este un lucru foarte important. Mai mult ne stricam brandul personal ascunzand decat recunoscand.
Total de acord
Si legat de prima ta remarca – Cine nu munceste, nu greseste…adica nu are cum sa invete prea multe chestii, nu?
Exact asa, Adela!