Solidaritate
Imaginați-vă ultimul metrou al unei seri de duminică: ticsit de tineri care se întorc din oraș, unii cu mai multe beri decât pot duce, o ciripeală plăcută a unor fete vesele și oameni care așteaptă înfrigurați venirea unei noi săptămâni.
Mă așez lângă un tip cu ochelari care citea adâncit dintr-o carte groasă și cu un bilet de tren drept semn de carte. În fața noastră se află în picioare doi hojmalăi gălăgioși care își dau coate. Am urechile bine afundate în căști și nu le văd decât figurile batjocoritoare. La un moment dat încep să râdă și își dau coate privind către tovarășul meu cititor. Îmi scot discret o cască și îi aud:
”Ia la ăsta cum citește la 11 noaptea! Ce crezi, bă? Te deștepți la ora asta?”
Îl văd cum se oprește din citit, dar nu ridică privirea din foile cărții. Își strânge ochii a resemnare și înghite în sec…
Pare genul care primește tăcut mârlăniile unei Românii nedrepte. Pare genul care a ieșit la protestele de stradă cerând normalitate. Pare genul care își sortează gunoiul pe categorii și cel care se uită la interviuri cu Neagu Djuvara. Pare genul care merge la teatru și la concerte de jazz. Pare genul de om cu care aș pleca la drum spre o cauză nobilă și care face donații și când nu e Crăciun.
Și pentru că nici nu a vrut să-și privească asupritorii, am simțit nevoia să-i arăt că nu e singur: mi-am scos cartea din geantă și am citit împreună timp de o stație. N-am reținut nimic, doar i-am citit gândul, i-am văzut zâmbetul discret și am răsuflat amândoi ușurați că, deși n-am schimbat nimic pentru ceilalți, ne-am schimbat unul altuia starea.
Daca as avea un ban pentru fiecare situatie la care am fost martor, as relansa economia globala. Ar trebui ca in scoli, atunci cand se preda psihologia elementara, sa se predea si tipul asta de comportament avand in vedere ca prinde popularitate iar numarul celor care exceleaza e din ce in ce mai mare. Trist, revoltator, spune`i cum vrei dar aceste intamplari, ca si altele adiacente, sunt un tipar „demn” de urmat. D`asta urasc eu 99%din romani, de aici, de pretutindeni si d`aia nu avem si nu vom aveam vreo sansa de a indrepta lucrurile.
Ps. …
Foarte frumos gestul tău! Pe mine mă uimește limitarea unora, efectiv nu știu cum să reacționez. De curând, un coleg de facultate mi-a zis că el nu citește beletristică fiindcă nu are nimic de învățat de acolo. La două zile, o fetiță de 8 ani mi-a spus că îi place foarte mult să citească pentru că învață atâtea lucruri noi, mai ales cuvinte.
Mi-a pus un zâmbet pe buze și mi-a dat speranță 😀
Foarte frumos gestul tau:) Din pacate, comportamentul unor astfel de indivizi e mai des decat ar trebui si n-ai cum sa-i "destepti". Poti sa-i ignori, sa le dai replica in tacere si sa treci peste faptul ca-i posibil sa-ti strice ziua. Asta-i normal intr-o tara in care una ca dragusanu este vip:((((
Din pacate, sunt destui pentru care o carte e ceva oribil, n-ar pune mana pe una nici sa-i bati.Tot din pacate, unii ca acestia nu se desteapta nici dimineata, nu se desteapta niciodata. Isi ascund fara rezultat prostia in spatele unor rautati de genul asta.
Nu ma mai satir sa te citesc…
*satur
O sa incerc sa scriu mai des atunci
multumesc!
le-as fi zis" cu asa minti luminate in jur am crezut ca e dimineata ".