Grass-is-greener-quote.jpg

Am fost și eu ca ei

Iar v-o dau pe Cristina drept exemplu și inspirație pentru mine. Articolul ei despre cât de mult s-a săturat de faptul că oamenii se plâng mereu de ceea ce-i înconjoară fără să facă ceva concret în privința asta e o veche durere de-a mea pe care n-am mai dorit s-o transpun în cuvinte din nou. Dar după ziua de ieri, nu m-am mai putut abține.

Culmea, postarea pe Facebook în care eram de acord cu articolul și la care am mai adăugat și of-urile mele a atras apoi comentarii sarcastice și fataliste. În comentariile Cristinei s-au adunat aceleași reacții. Ba mai mult, eu am primit cea mai amuzantă acuză de până acum: ”tre’ să recunoşti că exagerezi cu optimismul ăsta deşănţat.”

”optimism in romania e ca si cum ai fi cu capul in ghilotina si ai zice las ca poate nu ma nimereste” a fost o alta.

Îmi pare rău să îi dezamăgesc (greșit, îmi pare bine de nu mai pot) și îi anunț că acest optimism al meu este o alegere conștientă care mie mi-a adus numai lucruri bune. Și n-am fost mereu așa: am fost și eu negativistă, am fost sceptică și neîncrezătoare, am văzut, asemeni vouă, lucrurile întunecate din jurul meu și oamenii uneltitori și răi. Și chiar așa erau toate: exact asta atrăgeam. Nu mi-era prea bine la job, acasă, în viața sentimentală, mă însoțeam cu oameni superficiali și la fel de plângăcioși cărora nu le mergea bine și care scuipau venin și frustrare peste orice urmă de optimism.

Și încet-încet m-am desprins de toate, mi-am resetat atitudinea, am început să fac exclusiv lucurile care mă făceau fericită cu adevărat, să citesc ce și cât îmi plăcea, să mă duc la teatru, la concerte, la voluntariat, să mă implic activ în schimbarea cât de mică a celor din jur – vedeți cum se numesc categoriile din dreapta. N-a fost ușor, am muncit destul de mult la asta și am avut de înfruntat prejudecăți ca cele de mai sus mereu. Dar am continuat și n-a durat mult până s-au schimbat și situațiile și oamenii și starea.

Da, mai am și acum nemuțumiri, mă mai lamentez și mai observ lucruri negative, dar le percep ca anormalități, nu invers. Și reacționez, analizez cât din ce mi se întâmplă negativ pot să schimb concret sau cum pot să mă schimb pe mine ca să nu mă mai afecteze. Și funcționează de minune.

Un exemplu ar fi media de la noi: m-am lămurit, am renunțat să mai citesc lucuri mărunte și neinteresante din ziare, am oprit majoritatea programelor de televiziune (Paprika și Nature ar putea să mă țină o zi întreagă în fața ecranului) și nu mai ascult muzică decât pe YouTube și 8tracks. Filtrez feed-ul de Facebook, blochez toate aplicațiile, dar sunt la curent cu mai tot ce se întâmplă și care merită atenția mea.

E foarte simplu. Dar necesită muncă. Și majoritatea nu este dispusă să se miște împotriva curentului, dar are plăcerea să urle din toți rărunchii pe drum că îi este rău. Îmi pare bine să vă anunț că întreaga lume se construiește după chipul și asemănarea voastră.

Deci? Cum vedeți voi lumea? Aștept comentariile cinice și sarcastice direct în spam.

Grass is greener quote


  16 Comentarii

  1. Andrei   •  

    Lumea e și frumoasă și urâtă. Acum depinde de tine cu cine alegi să ai de-a face și cât îți dai silința să găsești oamenii faini, pentru că sunt destui. Cât despre optimism… bunicul meu a stat 5 ani la Jilava și a muncit la canal. Comuniștii i-au luat și casa și tot. Nu știu dacă cunosc un om mai optimist ca el și dacă nu era așa sigur nu ajungea la 88 de ani, vârstă la care conduce încă mașina și se luptă prin tribunale să primească înapoi banii pe proprietățile confiscate cu o seninătate absolut de invidiat. Și a câștigat. Ăsta e optimismul sănătos, nu să aștepți și să zici că sigur îți pică din cer. Ah, și în ciuda a tot ce se întâmplă și s-a întâmplat încă își iubește țara și e sigur că la un moment dat o să fie bine.

    Apropo de ceea ce ziceam (și scuză-mi comentariul destul de lung), un banc:
    Inundații într-un sat din Moldova, apa până la genunchi. Vin sătenii cu barca la Gheorghe:
    – Băi, Gheorghe, hai cu noi, că te ia apa!
    – Nu, eu stau aici, Dumnezeu are grijă.
    Apa până la brâu:
    – Băi, Gheorghe, hai mă cu noi!
    – Nu, n-am nevoie, Dumnezeu sigur mă salvează.
    Apa până la gât, Gheorghe pe casă.
    – Băi, Gheorghe, hai cu noi în barcă, vrei să mori aici?!
    – Nu mor, Dumnezeu are grijă de mine.
    Îl ia apa, moare și ajunge la porțile Raiului:
    – Doamne, ce mi-ai făcut? Eu m-am încrezut în tine și tu m-ai lăsat să mor?!
    – Păi deh, Gheorghe, eu ți-am trimis trei bărci…
    Mi se pare un banc extrem de filosofic.

  2. AlinaC   •  

    Foarte bine ai punctat! Exact asa simt si eu. Ma scot din sarite oamenii care nu fac altceva decat sa se lamenteze toata ziua. Toti avem momente in care ne plangem sau ne enervam, suntem oameni, dar starea nu trebuie sa persiste prea mult. La naiba, daca avem mereu o atitudine negativista, nu e ca si cum rezolvam ceva… Like, like, like, Claudia :)

  3. Claudia   •     Author

    Ah, ce cititori frumosi am eu 😀 Multumesc mult Alina si Andrei!

  4. Andreea   •  

    Si mie mi-a picat la fix articolul tau. Tot asa am facut si eu alegeri constiente (pe care le fac i fiecare zi) pentru a ma pastra optimista si increzatoare. Si, ca sa vezi, lucrurile merg bine, dom’le! :)

  5. Claudia   •     Author

    Andreea draga, inseamna ca nu e o coincidenta asa cum am fost eu admonestata. E o reteta :)

  6. Taraboste   •  

    De cand m-am apucat de blogging, a devenit principala mea sursa de informatii :) Daca totusi mai citesc presa, prefer sa browsez pe-afara.

  7. Tina   •  

    Pai nu e mult mai usor sa ne plangem in loc sa facem ceva util? Lenea romaneasca persista inca printre oameni mai putin puternici…am si eu o mica povestioara pentru tine, Claudia, si pentru restul curiosilor:) > http://www.investestecorect.ro/poate-cea-mai-pozitiva-lectie-de-viata-de-pe-media-lui-george-ii-place-viata/?fb_action_ids=458956280809109&fb_action_types=og.likes&fb_ref=wp&fb_source=aggregation&fb_aggregation_id=288381481237582
    Felicitarile mele si succes in continuare!

  8. Claudia   •     Author

    @Taraboste – si eu cam la fel fac. Si Facebook ma ajuta, dar asta doar pentru ca am pastrat postarile celor care conteaza.

    @Tina – e absolut minunata povestioara ta. Multumesc mult ca ai impartasit-o cu noi! Te mai astept pe la mine! :)

  9. doiparinti   •  

    Cati oameni atatea perspective asupra celor din jur … fiecare are propria perceprie a lucrurilor si propriile sale valori. Pentru mine lumea se schimba in functie de ce facm unde sunt, cu cine interactionez.
    Cea mai placuta perspectiva asupra lumii o am cand sunt cu cei mici :)

  10. andrei cismaru   •  

    „viata`i simpla si misto”. de aproape un an gandesc asa si pana acum nu mi-a fost contrazis motto-ul :)

  11. Andrei   •  

    am eu un prieten care are o vorba : e grea viata…da las ca trece ea !
    cat timp esti optimist ( si nu, nu ai dreptate in legatura cu optimismul in Romania ) totul o sa fie bine…sooner or later : ))

  12. Raluca   •  

    Cred ca o sa te cam umpli de cinism in anumite commenturi. Oricum, mi-a placut articolul tau. Si eu mai am momente in care poate nu-s toata happy happy dar mereu gasesc ceva care sa ma binedispuna.:)
    Haters gonna hate!

    • Claudia   •     Author

      Raluca, asa ma asteptam si eu, dar n-a fost sa fie. Probabil pentru ca nu i-am atras la mine 😉

  13. Dana   •  

    Intr-adevar e ceva de lucru cu tine insuti (insati) ca sa ajungi la un pozitivism in atitudine. Nu prea sunt de acord cu a nu mai citi presa, a nu te mai uita la TV, a nu fi la curent cu ce se intampla doar pentru a avea un mindset pozitiv. Dar, in general, da, cred ca se poate. SA vedem lucrurile la justa valoare, nu colorate in roz. :)

  14. Andra :)   •  

    Da, da, confirm, de cand am inceput sa mai zambesc mult si sa ma plang mai putin mi s-au intamplat o gramada de lucruri bune. Si nu e vorba de o „betie roz”, adica de a nu mai vedea chestiile rele din realitate, ci de a aprecia ce e bun si a incerca sa schimbi ce nu e ok. De aici a pornit si ideea blogului meu, am vrut sa fie un mic vulcan de energie pozitiva :)

  15. Claudia   •     Author

    Andra, ce mult imi place cand mi se confirma ca nu e doar o chestie care mi se intampla mie. dupa cum spuneam, nu e coincidenta – e reteta! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *