Poveste de mai

Să mă-mbăt și nimic mai mult… Au înnebunit salcâmii și teii în cartierul meu și odată cu ei și noi. Mergeam cu nasul pe sus azi, dar nu de îngâmfare, ci ca să încerc să le păstrez parfumul. Ba chiar am simțit umilință, căci aroma pe care nu izbuteam să o țin în piept, încercăm mereu să o imităm cu parfumuri scumpe, nu se compară cu ce ne încăntă luna […]

Citeste mai departe

Teoria Butoiului cu Melancolie

Am eu o teorie, dezvoltată și testată, nu știu dacă doar de mine. Se numește ”Teoria butoiului cu melancolie” și sunt sigură că știți la ce mă refer. Butoiul cu melancolie este toată supărarea pe care o aduni într-o perioadă de timp în care ai fost vesel, fără griji, poate chiar fericit fără motiv, liniștit. Aceste mici supărări, frustrări care apar pe nesimțite și nu le dai importanță, se adună […]

Citeste mai departe

Sfatul meu

”Te sfătuiesc să…” ”Eu zic să…” ”Știi ce cred eu?” etc sunt fraze care le auzim mai des decât am vrea, poate, de multe ori. În materie de dat povețe toți se îngrămădesc și se consideră apți. Dar nu totdeauna când ai ceva de împărtășit vrei și un sfat, nu-i așa? Am întâlnit, însă, și mulți oameni care dau sfaturi excelente, motivaționale, care fac diferența când te afli într-un impas. […]

Citeste mai departe

Facem să fie bine și în Brașov – Lecturi Urbane

Pentru mine, Lecturi Urbane este un proiect atât de frumos că nu credeam că poate să mai crească mai mult de atât în sufletul meu. Și iată că m-am înșelat, odată cu ediția de la Brașov.   Duminica dimineață la ora 8, Bucureștiul este atât de liniștit că te înfioară prin liniște și măreție. Aproape că îți vine să vorbești în șoaptă, de teamă să nu-l trezești și să devină […]

Citeste mai departe

Visez… prea mult?

Visez ziua în care nu voi mai vedea lacrimi… decât de bucurie. Visez dimineți de primăvară, cu roua prelinsă de pe florile copacilor. Visez călătorii în locuri despre care nu mi-a vorbit nimeni. Visez câmpuri de maci, prin care se joacă fluturii. Visez cer senin de vară pe care nu-l pot cuprinde cu privirea. Visez iubiri despre care se scriu romane dar nu se pot face filme. Visez privirile iscoditoare […]

Citeste mai departe

Poveștile adunate de pe drum

Ca navetistă de ocazie cu trenul, am văzut în aproape 4 ani, mulți oameni interesanți, cu povești care mai de care mai impresionante. Bătrâni sau tineri, toți avem o poveste care altuia i se pare fascinantă. Mai ales că în tren, sub adăpostul anonimatului, oamenii se deschid mai mult, intrând în detalii pe care nu le-ar împărtăși cuiva pe care i-ar mai vedea apoi. Pe principiul, unde mă mai întâlnesc […]

Citeste mai departe

Tărâmurile mele de basm

Pentru mine, Paștele reprezintă o stare specială. Poate pentru că e ferită de explozia de marketing a Craciunului, o simt mai românească și tradițională. Pentru ca trezește în mine un amalgam de trăiri pe care nu le simt cu ocazia vreo unei alte sărbatori: smerenie, nerăbdare, bucurie, eliberare. Și toate astea sunt amplificate de faptul că coincide cu învierea naturii, primăvara fiind anotimpul meu preferat. Și parcă diger mai ușor […]

Citeste mai departe

Optimist de profesie

  Aproape că te enervează acei oameni pe care nu-i vezi niciodată abătuți, care afisează în permanență un zambet senin și par că orice s-ar întâmpla, nu există cuvânt, întâmplare sau vreme care să le schimbe starea de spirit. Dar oare chiar asa se simt și în interior? Este posibil să fii într-o permanentă stare de bine? Sau e ceva artificial, întâi creată conștient, devenind obișnuință după mult exercițiu? Cărțile […]

Citeste mai departe