Zona de confort e zona unde moare spiritul
Da, știu, sună prea drastic, dar vă zic cu mâna pe inima mea tahicardică – e adevărat!
Zona de confort e definită ca acel locușor călduț, unde nu se întâmplă nimic rău, nimic imprevizibil, unde totul decurge conform planului și nu apar surprize care să ne miște de acolo. Și e bine să ți-o construiești ca pe o casă prețioasă, dar ca pe o casă de vacanță, unde să te retragi când obosești.
Dar nu te muta acolo! Acolo e bine și ești în siguranță, dar acolo nu te provoacă nimic, n-ai de povestit decât viața altora care trăiesc dincolo de ușa ta. Zona de confort e cea mai greu de părăsit pentru că știi din start că dincolo de ea e greu și crezi că nu ești suficient de pregătit nici emoțional, nici din punctul de vedere al carierei, nici al oamenilor care să-ți fie aproape. E ca și cum ai pleca de acasă cu ochii închiși – știi cam pe unde să mergi, dar cumva reușești să iei un stâlp în brațe. Și dacă te alegi cu un cucui, măcar ai ceva de povestit 
Eu cred că nu mi-am decorat zona de confort cu prea mult gust. Nu-mi place să stau prea mult în ea, nu suport să treacă viața pe lângă mine, chiar dacă sunt fericită acolo. E ca și cum mi-ai da 100 de borcane de dulceață de cireșe amare – m-ai face fericită fără îndoială, dar nu pot mânca doar asta. La intervale de timp a căror logică n-o înțeleg, mă prinde un dor de ducă, o agitație febrilă să FAC: orice, să mă duc oriunde să-mi stimulez mintea și sufletul, să simt că trăiesc.
De multe ori cei din jurul meu nu pot ține pasul sau nu vor. Și o vreme trag de ei cât pot, dar nu mă pot opri. N-ar fi corect pentru un spirit flămând. De aceea, cu fiecare șut al vieții ar fi mai bine să simțim nevoia să ne împingem și noi limitele, mereu mai sus, mereu mai greu. Ieșiți din casă și când e urât afară și când vi se pare că sunteți puțin obosiți, apucați-vă de ceva ce pare imposibil, căutați-vă pasiunile sau inventați altele!
Cred că se numește evoluție.
Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive Cu ochii larg închiși de abur - Optifog
Zona de confort reprezinta cea mai buna metoda de a te izola de lume, de tot ce te inconjoara si de eventuale noi intamplari. Testata pe propria piele.
Unele persoane se multumesc cu zona lor de confort. Nu au pretentii, considerand ca ceea ce au le ajunge. Indiferent de caz, la cel mai rece mod, nu vor „probleme”, nu vor batai de cap. Sunt multumiti cu putinul lor in acea lume roz iar partea trista este ca din ce in ce mai multa lume adopta aceasta pozitie datorita faptului ca in adancul lor nu stiu ce vor. O foaie si`un pix ajuta !
Altii, ies din carapace cautand lucruri, locuri, trairi, certuri, sentimente noi, orice. Poate nici nu stiu ceea ce cauta, n`au o definitie anume, ci doar o sclipire sau ceva de moment care sa`i schimbe starea sau perceptia despre lumea in care traieste.
Difera.. difera de la cer la pamant placerile sau neplacerile ce sunt resimtite de noi. Ceva banal pentru „ei”, poate insemna lumea pentru mine si viceversa. Universal valabil este ca orice experienta conteaza, oricat de infima sau neplacuta poate fi. Nu pentru a le povesti nepotilor, ci pentru tine. Nu pentru a`ti demonstra ca ai putut, transfomandu`ti viata intr`un pariu, ci pentru ce a insemnat si ce invataturi poti trage. Toata viata invatam.
La fel de universal valabil este ca, cei care respira azi si pot spune ca „traiesc”, ma tem ca se inseala. Nu pot spune nimanui ca traiesc ci doar respir de pe o zi pe alta, cu bunele sau relele ei. Ideea generala de „a`ti trai viata” are acum intelesuri ce pe mine ma depasesc dar nu poti face o generalizare. Fiecare o vede diferit. Nu am ajuns si sunt constient ca mai am mult de parcurs pana cand planul meu de „a trai” o sa ia curs. Dar macar am un plan. Este un punct de plecare. Sper sa doar sa fie materializat inainte „sa plec” eu.
Parasirea zonei de confort este cel mai bun lucru ce ti se poate intampla in viata asta asteptand sa profiti de el.
to be continued…
Vrei sa iesi din lumea ta roz?
http://www.infinitylist.com/2011/12/conclusion/
Asta e un prim pas.
Costin, iti multumesc pentru comentariul tau, ca de obicei ma bucura faptul ca te inspir sa-mi scrii asa de mult
Ai dreptate cand zici ca nu toti cei care au zis ca au trait azi, chiar stiu cum se simte sa traiesti. Nu m-am simtit niciodata mai vie decat ca atunci cand sunt pusa la incercare. Si poate chiar asta e unul din sensurile vietii…
In ceea ce priveste link-ul tau, e un pic extrem pentru mine, dar cine stie ce furii ma mai apuca :))
Am sa`l citez unul dintre cei care practica acel sport: „Unii sunt buni ca si avocati, altii ca si profesori, depinde de calea fiecaruia. Eu ma pricep cel mai bine la frica si imi folosesc acea frica pentru a`mi indeplini visele.”
Ps. Sper ca nu o „furie” rock.
Super mesaj, l-am furat si eu pentru ca…prea sunt de acord!
Pingback: Concert/Slash/Fantastic | Claudia Tocilă