generation x y z

Xennials – Millennials cu niște ani în plus

Dacă ai 30+ și din articolul acesta nu te-ai identificat nici cu GenX pentru că ești prea tânăr ca ani sau ca sprit, dar nici cu Milennials (GenY) pentru că… pur și simplu descrierea nu ți se potrivește, este pentru că sociologilor le-a scăpat o întreagă microgenerație: Xennials.

Profesorul Dan Woodman de la universitatea Melbourne spune că cei născuți între 1977 și 1983 au niște caracteristici anume care îi plasează între cele două cohorte și au creat astfel o generație hibrid de oameni a căror copilărie a fost sub semnul analogului, dar au îmbrățișat foarte rapid era tehnologiei la tinerețe.

Dacă GenX (1966-1976) erau considerați ultima generație cu o copilărie, dar și o adolescență analog, însoțită de jocuri sociale, casete video și audio, reviste, ziare și scrisori, iar Millennials (1977?-1994) erau deja primii copii crescuți într-o casă cu computer și, poate, sunetele conectării la internet, se pare că Xennials ar fi adolescenții care au descoperit internetul, mai exact cei cinci ani în plus dintre cele două: 1977-1983 de care, de când am început să urmăresc fenomenul m-am întrebat mereu și tot am căutat să corectez în articolul pe care l-am scris în ianuarie 2015 pentru că ceva nu se lega în capul meu. În general, aceste segmentări se fac pe o perioadă de 15-18 ani, dar limitele anilor pot să depindă mult de un eveniment social profund transformator, cum, de pildă a fost Al Doilea Război Mondial și generațiile care au venit după el – Baby Boomers – foarte numeroși – și apoi dezvoltarea tehnologică și GenX, copiii lor, de asemenea foarte mulți. La noi au fost decrețeii, deci am ajuns vestul din urmă… într-un fel de a spune.

Așadar, datorită faptului că tehnologia schimbă continuu lumea foarte rapid, cel mai sigur ar fi să tragem niște concluzii la fiecare 10 ani și să ne căutăm de caracteristici comune. 15-18 ani e prea mult la modul în care se mișcă totul în lume.

Ce înseamnă asta?

Xennials sunt cei care deși au avut o adolescență mai degrabă fără acces la internet, dar, spre maturitate – adică pe la 15-20 de ani, au descoperit internetul. Sunt primele conturi de Yahoo, sunt primii utilizatori ai rețelelor de socializare, primele încercări și experimente online, antreprenorii care au îmbrățișat dezvoltarea internetului și au ”călărit valul.” Early adopters au fost norocoși pentru că se aflau și la vârsta potrivită și la curiozitatea maximă să dezvolte online-ul pentru toți, alături de cei mai răsăriți dintre GenX.

Adevărul e că, citind despre descrierile celor două, deși știam că sunt mai mult Millennial, mă simțeam destul de apropiată de mentalitatea GenX, dar nu suficient. O pusesem pe seama contextului social din România, faptul că sunt un copil al tranziției, iar dezvoltările tehnologiei au ajuns mai greu la noi pentru că eram ocupați să descoperim televiziunea color și canalele multiple, nu emailul. Eram într-un purgatoriu al generațiilor, iar această explicație mă plasează în sfârșit unde mi-e locul.

Am crescut în spatele blocului, cu telefonul fix și cu revista Cutezătorii, cu casete întoarse cu creionul, dar primul calculator a intrat la noi în casă chiar la sfârșitul anilor 90, iar internetul cu porția de la începutul anilor 2000 mi-a deschis o lume total nouă pe care n-o puteam explica părinților mei: primul meu cont de email, prima discuție cu un om din Ecuador la un joc de Domino pe net, prima rețea de socializare (mIRC), primele melodii descărcate de pe net, căutări de informații în engleză și apoi… Boom! Google, YouTube, Wikipedia, filme piratate digital, nu subtitrate de Margareta Nistor, mii de site-uri… totul era pe net! Vă amintiți dacă sunteți de-o seamă cu mine, deci din Gen Xennials :)

Însă anii formativi au fost mai mult fără internet și comportamentul pe care acesta îl angrenează, de aceea, span-ul meu de atenție este încă mai mare decât al unui Millennial cu 5-7 ani mai tânăr, încă prefer cărțile, revistele și articolele mai lungi.

De asemenea, valorile tradiționale și rolul așteptat este în continuare bine înrădăcinat în această microgenerație – ne place mai mult confortul unui job sigur, majoritatea celor de vârsta mea sunt deja căsătoriți și cu copii, în timp ce Millennials par că nu reușesc să-și găsească locul prea ușor, nici la job, nici în viața personală.

Diferențele pot apărea și din cauze ulterioare: criza din 2008/2009 ne-a lovit în etape diferite ale vieții și am resimțit lipsurile în alte moduri: pe Xennials într-o vreme când banii începeau să aibă valoare și nu-i mai aveam (eu lucram din 2007), pe cei mai tineri, pe Millennials, i-a prins încă sub grija părinților, deci mai atenuat.

Apariția social media și, mai ales, a smartphone-urilor ne-a prins în momente cu totul diferite – Xennials la joburi, creatori de conținut digital și analog, Millennials consumatori de conținut digital mai degrabă exclusiv, dar mult mai dependenți și mai absorbiți. Întrebați pe cineva de 24 de ani cum ar fi viața fără social media sau Google și îl veți băga în panică.

Desigur, vor mai fi și câțiva din coada generației GenX care se vor simți asimilați mai degrabă acestui segement, cei mai tineri la spirit, dar liniile unei asemenea segmentări de populație nu sunt niciodată stricte.

Aștept cu interes să putem trage mai multe concluzii despre GenZ și GenAlpha, să vedem dacă doar între anterioare a fost confuzie sau mai apar și alte microgenerații :)


  3 Comentarii

  1. Emil Calinescu   •  

    Desi ma simt fix ca tine, eu sunt nascut in 86. Asa ca sociologii astia, ceea ce sunt intr-un fel, ca absolvent de sociologie, au o problema cu mine :))

    Ce ma distreaza pe mine este obsesia sociologilor de a generaliza si de a teoretiza. Trebuie musai sa gaseasca un nume generatiilor, trebuie musai sa fie caracteristici comune. Eu sunt mult diferit de frati-miu, nascut in 85, deci normal ca cel nascut in 89 ori chiar dupa 90 imi este diferit.

    Iar toate studiile astea sociologice au avut loc in SUA. La noi avem cateva momente esentiale, care au schimbat din temelii generatiile: revolutia din 89 (care acolo nu a existat, 89 este un an ca oricare altul in SUA), primul val de emigrari (din anii 90), criza profunda din 97-99 (pe care unii, cei nascuti in 77 de exemplu, au prins-o; care in SUA nu a existat!), boom-ul economic de pana-n 2008, criza a doua, din 2009. Deci la noi generatiile sunt un pic diferite. De acum inainte putem spune ca, intr-adevar, cel nascut in 2017 in Romania nu e cu mult diferit de cel nascut in SUA, dar pana acum diferentele erau enorme.

    • Claudia   •     Author

      Emil, faptul ca tu intri in detalii de genul ”Eu sunt mult diferit de frati-miu, nascut in 85” nu e relevant. Sociologia generalizeaza by default, iar aici incearca sa gaseasca niste explicatii pentru felul in care se comporta omenirea la nivel macro, nu sa te studieze pe tine :)

      Eu sunt nascuta in 87, deci, nici eu n-as intra in categoria sus mentionata, dar ma simt foarte bine inclusa in ea pentru ca, asa cum spuneam, limitele sunt destul de relaxate si tine mult de deschiderea si educatia fiecarui individ.
      Si nu sunt de acord cu exemplul legat de Romania, desi contextul fiecarei tari trebuie luat in considerare, dar, overall, in special pentru ce inseamna Europa si SUA, Canada, Australia etc, cred ca avem destul de multe in comun ca sa ne asezam cu totii sub umbrela generalizarii. Informatia circula, la fel si oamenii care imprumuta si adopta obiceiuri noi de la ceilalti.
      Desi particularitatea nationala ne diferentiaza, la nivel de principii si asteptari, ma simt foarte asemanatoare cu un american, un grec sau un francez de varsta mea, pe testate. Si nu doar internetul face asta, se intampla de cand lumea…moderna, de cand oamenii fac schimb de informatii, calatoresc si duc inovatiile peste tot.
      Despre asta e vorba :)

      • Emil Calinescu   •  

        Sa zicem ca exemplul ales de mine este nefericit. Ca absolvent de sociologie nu ar fi trebuit sa fac asta, nu am voie sa ma dau exemplu.Aici sunt de acord.

        Altfel, ideea este alta: oricat de asemanatori suntem fata de altii, americani sau ce-or fi ei, particularitatile locale sunt decisive. Fundamentale.

        Ca sa-ti dau un exemplu concludent: o persoana nascuta-n 86 (cum sunt eu) in Romania avea la revolutie 4 ani. A inceput scoala la 7 ani, deci prin 92-93. Pe atunci scoala nu era informatizata, nu era accesul care este acum. Scoala, familia si prietenii definesc, intr-o uriasa masura, personalitatea.

        Dupa 2000 as putea spune ca generatiile sunt cam la fel, fie ca esti nascut in Romania, SUA, Franta, Bulgaria sau Elvetia. Dar pana atunci generatiile difera fundamental.

        Sau, ca sa inchei impaciuitor, ar putea fi asemanatoare generatiile, dar e gresit sa presupunem ca sunt intocmai identice cu cele din SUA. Eu, Emil Necredinciosul, am nevoie de studii autohtone pentru a fi convins de acest lucru :)

Lasă un răspuns către Claudia Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *