shutterstock_92369284

Vinerea de film – Inca 3 la rand

De la ultimul articol din rubrica am mai vazut trei filme: Blue Jasmine, Captain Phillips si vestitul Nymphomaniac.

Blue Jasmine

Jasmine e o tipa sofisticata, maritata bine mersi cu un tip cu bani care, culmea, da semne ca o iubeste. S-au cunoscut la o petrecere, iar melodia care se auzea era Blue Moon… Viata ei de poveste e, desigur, efemera, iar realitatea o zguduie cum nici nu gandea si ii provoaca o depresie sanatoasa. Alternanta dintre amintiri si ce-a ramas din ea dupa evenimentele care i-au schimbat viata e delicioasa. Si cand incepeai sa vezi cum se repara lucrurile… Pac! Surpriza!

Cui ii place Woody Allen, o sa-i placa moderat si filmul. Poate nu e cel mai cel si nu se intampla mare lucru. Insa modul in care este construit personajul e foarte inteligent, iar Cate Blanchett joaca excelent. Poate face pretentii serioase la Oscar, dar mai am de vazut si alte filme de la nominalizari.

Captain Phillips

Un film corect, un film de aventura americana – cu patriotism, curaj, adrenalina, emotie. Cu Tom Hanks intr-o forma de invidiat. Capitanul de vas comercial Phillips are o misiune in apele internationale din apropierea coastei somaleze si, desi credea ca nu o sa i se intample, are de infruntat piratii care reusesc, intr-un final, sa se urce pe vas si sa-l rapeasca. O impresionanta si foarte „americana” misiune de salvare pleaca pe urmele sale.

Nu stiu cum l-au vazut altii sau daca e tradus, dar eu nu l-am vazut cu subtitrare, deci dialogurile in somaleza au ramas… in somaleza! Ceea ce, pentru mine, a fost un plus pentru ca am avut perspectiva capitanului cumva: sa-i inteleg pe pirati din limbajul trupului, din tonul vocii, din ce faceau. Mi-au dat emotii suplimentare.

Finalul a fost putin cam siropos pentru mine, dar filmul a fost bun. Nu de Oscarul cel mare, dar Tom Hanks i-a dat doza de umanitate necesara personajului.

Nymphomaniac vol 1.

Daca dupa toata promovarea care i s-a facut filmului credeti vreo clipa ca veti vedea un porno la mall, nu va mai duceti. Cel care se duce sa vada un penis in public si atat, va fi mult mai socat de povestea trista a tinerei Joe si rolul pe care il au organele in crearea povestii si atmosferei. Placerea fizica oferita de orgasme e singurul indicativ ca isi traieste cu adevarat viata, iar in ratacirea ei cauta dragostea care va transforma sexul in intimitate.

Da, poti sa mergi la film si sa vezi o fata care isi marturiseste pacatele cu o detasare inspaimantatoare, poti sa vezi doar sex, poti sa vezi desfranare. In acelasi timp, poti merge la film si sa vezi cum se zbate mintea intr-o batalie cu ea insasi.

Pentru cine nu e familiar cu filmele de arta, e firesc sa fie scene socante, explicite. La TIFF am vazut in acelasi film cum se taia gatul unei vaci si o nastere in toate detaliile. Se putea si fara ele, dar fac parte din viata reala, iar setup-ul trebuie sa fie construit in detaliu, ca-n viata.

Nymphomaniac mai are un film in film: scena Umei Thurman poate fi desprinsa si proiectata separat, insa contribuie enorm la modul in care facem cunostinta cu Joe si cu justificarile ei.

Iar volumul 2, proaspat acceptat de CNC va aparea in cinematografe de pe 7 februarie.

A fost sau n-a fost PR stunt? 😛

Foto: Movie by Shutterstock


  2 Comentarii

  1. Mihai Priboianu   •  

    Doar o remarcă: căpitanul Phillips a fost un laş. În aprilie 2009 Richard Phillips a periclitat viaţa membrilor echipajului de la bordul navei răpite de către piraţii somalezi. Filmul? Pură ficţiune!

    • Claudia   •     Author

      Am citit. N-am vrut sa stric cuiva placerea filmului :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *