Vinerea de film – Superman de 2013

Recunosc, a fost vina mea: m-am dus la un film cu super-eroi cu minte de adult, cu ochi de soacră și am lăsat joaca acasă, iar asta mi-a stricat plăcerea unui film bine realizat care trebuia să te entuziasmeze ca pe fetițe și băieței:

”- Oaa, și apoi l-a târât printr-un lan de păpușoi, l-a băgat prin pereți, prin geamuri, a trântit de pământ și i-a zis:

Tu chiar credeai că poți s-o ameniți pe mama?!

– Ce tareee! Și apoi ce-a mai făcut Superman? Cum a salvat lumea?

– Păi a început prin a băga panica în oameni, apoi a distrus un pic din ea, dar numai lumea aia americană (cea care contează, dooh!) și s-a vânzolit cu niște alienși. Oaaa, să vezi câte explozii și niciun fir de praf! Și e un zgomot de nu mai știi cum te cheamă! Și explozii! Și apoi se bate și sunt niște explozii!

– Și apoi?

– Apoi vin niște explozii, nu multe… Și după aceea se dărâmă niște chestii în timp ce explodează!!!

– Ce tareee!”

Și cam așa. Eu i-am găsit nod în papură aiurea, că-s fetiță și nu-mi place când e mizerie și zgomot, dar cu replicile personajelor ce-ați avut, domnilor scenariști? A fost ca nuca-n perete să-i facă niște replici de bandă desenată unui un film unde explodează timp de 2 ore jumate vreo două lumi.

Acum, venind vorba de fetițe și băieței, mie nu mi-a plăcut actorul care îl joacă pe Superman, Henry Cavill. Prea frumușel și prea prețios, se potrivea cu fata care la –40 de grade nici nasul roșu nu-l avea și cu tocurile ei cu platformă. În schimb, tat-su!!!, jucat cu excelență de Russell Crowe… eh, acolo mai vii de pe Krypton! De ce i-o sta așa de bine în armuri de oțel? Și vocea aia! Și privirea lui când aprigă, când blândă… Nici cu celălalt tată nu mi-era rușine: Kevin Costner va fi mereu un bodyguard impecabil, chiar și în lumea lui Superman. Singurul care a scăpat de replicile proaste. Classic is fantastic, mai bagă o fisă, tinere!

Totuși a fost ceva ce mi-a plăcut mult: muzica! Hans Zimmer știe. Practic, mie mi-au plăcut niște elemente comune cu Gladiatorul. Dacă în locul personajului negativ îl aduceau pe Joaquin Pheonix, era vis!

Zic așa: nu faceți ca mine! Mergeți cu gândul că mergeți la niște desene animate foarte sofisticate, la o bandă desenată care prinde viață, nu la un film. O să vă distreze și o să vă lase cu gura căscată la efectele speciale. Eu n-am fost în mindsetul potrivit, dar am reținut că va fi un must-see al anului. Concluziile, după preferințe.

Mulțumesc Toshiba pentru invitație.

PS. Dacă intenționați să veniți cu obiecțiile alea că nu am voie să comentez pt că a fost invitație și alte asemenea aberații, vă anunț că am făcut praf și filme pe care am dat bani sau pe care le-am văzut acasă. Când le lauzi nu-i bine că a fost gratis și ești obiectiv, când le critici, iar nu-i bine că n-ai dreptul. Ce-i asta?

Tweet