Viața se întâmplă

Lucrez acum la un articol mai amplu despre o experiență minunată pe care am avut-o în acest weekend, dar până atunci am să-mi las aici un gând care m-a urmărit toată ziua și despre care o să povestesc mai multe la momentul potrivit: suntem prinși între viețile noastre proprii în care suntem mai mult sau mai puțin fericiți, despre care ne considerăm peste poate de responsabili și cele ale oamenilor din jur – majoritatea, necunoscuții – despre a căror soartă nu știm nimic, dar despre care suntem uneori responsabili fără să știm (sau să vrem).

În timp ce noi noi primeam informații noi și ne bucuram de ocazia de a fi în mijlocul evenimentelor, viața altor oameni oscila necontrolat și a fost poate prima oară când am asistat atât de aproape la astfel de clipe.

Bine a zis cine a zis că viața bate filmul. Sunt unii dintre noi care nu știm nimic despre ea dincolo de universul personal de care ne îngrijim în detaliu și în care puține lucruri/situații/oameni ne surprind cu adevărat.

Azi am plâns într-un hol pustiu. Am plâns de ciudă pe mine că am fost ignorantă.

foto: Roman Sakhno Shutterstock