O lume fara carti

In fiecare zi citesc carti. Imi place sa le simt filele, sa le rasfoiesc, sa le miros, sa le descopar. Ador momentul in care devin ale mele – cand le vad pentru prima oara asezate in biblioteca sau langa pat. Ma pierd in ele, ma refugiez, acolo invat, acolo sufar, acolo traiesc ca si cum ar fi aievea aventuri, iubiri, mistere si sunt plecata in toate colturile lumii, in paduri, in coltloanele caselor altor oameni, in mintea lor, ca Neghinita. Nu-mi pot imagina viata fara carti. Nu ebooks, nu lucruri de citit: carti de pipait si de savurat cu toate simturile.

Poate nu citesc mult, dar am mostenit din familie bucuria de a cumpara carti pe care nu apuc sa le citesc prea curand. Poate voi gasi momentul si n-o sa am cartea, va dati seama ce tristete ar fi?

Pentru cativa elevi din Clinceni (da, Clinceniul din afara Bucurestiului, la 15 km de capitala) asta chiar se intampla. Au timp, sunt in cea mai frumoasa perioada pentru citit din viata lor si n-au ce! Biblioteca Liceului cu Program Sportiv cu clasele I – XII din Clinceni e insuficient dotata: nici cu carti, nici cu mobilier.

Avem 3 variante, din  care una e visul actiunilor caritabile in online: faci bine cu un like. Asadar, TVR are o campanie prin care toti fanii noi de pe pagina lor de Facebook pana marti se transforma in carti donate. Celelalte doua variante sunt: donare de carti (voi recititi cartile? Eu nu. Sunt atat de multe necitite pe lume ca e pacat sa revin asupra celor pe care le-am mai citit) si donare de bani.

Oricare e binevenita. Hai ca e weekend si se poate

Foto: love of books  by Shutterstock