Sunt un tablou de la muzeu
Sunt un tablou banal? Sau de ce unii vizitatori trec pe lângă mine și nu se opresc să mă admire? Eu cred că nu, pentru că tatăl meu, pictorul, m-a uns cu drag și m-a mângâiat îndelung cu pensula înmuiată în culorile de pe panel.
Unii vin în fața mea, își pun mâinile în șolduri sau își sprijină bărbia și mă privesc mirați. Pe unii îi simt că se cutremură sau se scârbesc, altora le trezesc admirația, dar niciodată nu-i las indiferenți pe cei ce se opresc. Cumva fața lor se schimbă și nu rămâne imobilă. Asta dacă se opresc, bineînțeles.
Zilele trecute o familie s-a oprit în fața mea. O fetiță cu cei mai sclipitori ochi și-a întrebat tatăl ce reprezint, dar el i-a acoperit ochii și au plecat în grabă spre secțiunea Renaștere. Acolo tablourile sunt mai prietenoase. Mi-aș fi dorit să mai stea pentru că o pereche de ochi atât de verzi îmi împrospătează culorile vechi de sute de ani. Cred totuși că nu sunt potrivit pentru copii.
Am asistat acum câteva ore la cearta dintre doi îndrăgostiți. Nu m-au privit, dar locul meu ferit din muzeu le-a dat un adăpost pentru cearta lor despre un anume mesaj pe care el l-a primit de la o femeie cu părul bălai. Nu știu de ce au insistat, ea era atât de frumoasă, iar furia îi schimonosea trăsăturile delicate. El încerca să se apere și buza de jos îi tremura a angoasă. Nu s-au împăcat lângă mine și ea mi-a întors spatele prima.
Sunt un tablou care înfățișează un spânzurat. Și uneori oamenii se reflectă în mine într-un mod care mă sperie.
Acest text este un exercițiu de imaginație pe care l-am scris în 10 minute la workshop-ul Blogoree al lui Vlad Petreanu de la care am învățat foarte multe și căruia vreau să-i mulțumesc. Tweet
Nu esti un simplu tablou, ci mai exact o capodopera atemporala, ceva ce va dainui indiferent de curentul artistic :).
Cu câtă sensibilitate ai scris. Atât de frumos. Mulţi părinţi preferă să ascundă copiilor anumite „adevăruri” pentru a le păstra inocenţa, însă sunt părinţi care le explică copiilor tot ceea ce aceştia îi întreabă.
Nu cred că ar trebui să ne fie ruşine mai ales cu trupul omenesc pentru că este ceva absolut natual. Dacă încă de mici copiilor le sunt inoculate temeri şi subiecte tabu în viaţa de adult vor dezvolta multe complexe şi nu vor ştii care a fost sursa acestora.
Aşadar nu contează ce îi explici unei persoane, ci modul în care îţi transmiţi mesajul.