Sâmbăta de teatru – Iubitafizica și Piesă pentru frate și soră

Ce-i de făcut pe vremea asta așa mohorâtă? În loc să asiști acasă la lupta finală între iarnă și primăvară (las-o moartă, iarna, știm cum se termină) poți să îți faci o rezervare la teatru.

Săptămâna trecută am fost la Iubitafizica, o piesă a companiei Lightwave Teatre, creatorii spectacolului Reflection, despre care am mai scris aici.

Piesa este bazată pe cartea lui Iulian Tănase (a fost realizator la Radio Guerilla) și este un val de emoții, de tandrețe, de iluzii de lumină și mișcare. Ești purtat în laboratorul de Iubitafizică unde cercetătorii explorează acest domeniu nou și misterios și studiază iubirile imaginare.

”Încercăm să aducem pe scenă personajele imaginate de autor, la care să adaugăm imaginația noastră pentru a spune o poveste de iubire a lor, a noastră, a fiecaruia dintre noi. De aceea, corpurile actorilor se vor combina cu păpușile, creând o anti-teză între ceea ce suntem și ceea ce ne dorim. Vom crea iluzii optice între păpușar și păpușa sa, într-un joc vizual ce ne va evidenția atât părțile bune cât și pe cele rele pe care le conținem, un joc ce poartă numele simplu de Iubire.”

E un spectacol despre care, culmea, e greu să-ți dai o părere clară: se simte, este ultravizual și cred că o sală întreaga va avea păreri diferite despre ce a văzut și a auzit. Este semnătura companiei de teatru și o fac foarte bine. Ușor complicat pe alocuri dacă vă așteptați să aveți o revelație oarecare.

În această sâmbătă (7 martie) sunteți invitați la o piesă oferită de Tennessee Williams în cea mai sinceră operă a sa – Piesă pentru frate și soră, care se va juca la ora 20:00 la Sala Mică a Teatrului Național București. Biletele se pot achiziționa și online.

Actorul în rolul principal, Istvan Teglas  spune despre importanța publicului în „Piesă pentru frate și soră”: „Întâlnirea cu spectatorul la aceasta piesă este una foarte importantă, și mă refer la întâlnirea care trece dincolo de simpla vizionare a acestui spectacol. Această piesă îmi reamintește cel mai mult de responsabilitatea pe care trebuie să o am fata de spectator. Este o piesă puternică și mă obligă să caut un scop -adică cel din afara piesei-, scopul meu personal pentru care ma aflu aici în seara asta în fața spectatorului. E greu să reflectezi asupra acestui lucru pentru ca îți cere să fii sincer, iar sinceritatea nu e întotdeauna plăcută.

Invitația care se adresează spectatorului la începutul spectacolului este una aparent simplă, de a-și imagina lumea celor care sunt pe partea cealaltă a scenei. Imaginația este un cuvânt cheie deoarece va fi firul roșu a întâlnirii noastre pe parcursul spectacolului.
Este o piesa atipică unde toți avem câte un rol, mie mi s-a dat rolul de a fi actor în această seară, iar spectatorului de a fi spectator. Nu e un lucru ușor nici unul nici altul, mai ales dacă te identifici cu celălalt.„

Foto: Theatre by Shutterstock