Sâmbăta de teatru – Casa cu pisici

Aseară am văzut, în premieră la Teatrul Foarte Mic, spectacolul ”Casa cu pisici” regizată de Radu Iacoban, cel de-al doilea proiect din seria de cinci texte montate în premieră naţională la acest teatru.

Este povestea a trei femei (chiar patru, dar una nu ne este arătată) care primesc cu destul de multă brutalitate o lecție continuă despre nevoia de apropiere și despre traumele nerezolvate ale existenței lor.

Elena (Emilia Dobrin) a visat la o viaţă spectaculoasă, în luminile rampei, plutind în paşi de dans pe scenele lumii. A trăit, însă, din datorie, alături de o mamă – nefericită la rândul său. Alexa (Ilinca Manolache) este copilul crescut de mamă şi bunică; singura care încearcă să rupă cercul strâmt al neîmplinirilor, înfruntând cu forţă şi curaj vina de a-şi iubi mama în egală măsură în care o urăşte. În echilibrul acestui univers cu trei dimensiuni, claustrant şi straniu, există şi un martor – Mara (Andreea Grămoşteanu), femeia al cărei suflet bun nu duce lipsă de propriile cicatrici.

Rolul Elenei este destul de impresionant, ca orice rol al unei femei cu ambiții neîmplinite care alunecă ușor spre nebunie. Prezența fiicei o eliberează de datorie și îi dă, în sfârșit permisiunea de a-și lăsa mințile în voie, iar delirul demenței este întotdeauna ceva emoționant pentru spectator, pentru că nu ai niciun reper de comparație cu propria ta experiență. Să vezi pe scenă înnebunirea este marcant, dar nu poți să nu găsești o anumită plăcere să vezi actorul posedat de rol, iar Emilia Dobrin face asta foarte bine.

Un spectacol din care umorul abundă, dar este împletit foarte echilibrat cu drama, fără ca aceasta din urmă să fie apăsătoare decât spre final unde personajele se dezbracă cu adevărat de măști și starea lucrurilor se schimbă dând naștere unor alte tipologii, din aceleași personaje. Predispozițiile lor, la început ascunse, devin trăsături principale și ajung să le domine.

Spectacolul se joacă în această stagiune până pe 7 iunie.