Roma – partea a IV-a – Era frumoasă dintotdeauna

Ultima zi (căci zilele trec și atât ne-a fost dat să ne bucurăm de ea) a fost scindată de drumuri la gară, de aeroporturi și distanțe. Dar eu m-am entuziasmat așa de tare când am întrezărit Forul că aproape că am început să țopăi într-acolo și întrasem în febra pozelor Yola ca să mă conving și mai târziu că n-am visat.

Yola Coloana lui Traian. Forul Roman are pe partea stângă dinspre Collosseum (pe care l-am văzut târziu pentru că nu am avut nici cea mai mică curiozitate să mă uit în spate) un For pentru Impăratul Traian. Se pare că e considerat destul de puternic pentru că e foarte aproape de cel al lui Iulius Cezar, așa că putem afirma că toată cucerirea Moesiei i-a adus destul de multă popularitate. Columna lui Traian arata impecabil, deși numai mâine nu-i poimâine și se fac 2000 de ani.

Culmea, cea mai mare clădire din zonă în afară de Collosseum nu este prea veche, are aproape 100 de ani și a fost construită de un rege megaloman, Vittorio Emmanuele, cel care a unificat Italia și servește drept muzeu și mausoleu al soldatului necunoscut. Se pare că romanii îl cam urăsc. E prea mare, prea alb și, bașca, i-au aplicat și un lift de sticlă până sus. N-am fost un mare fan, presupun că e un fel de Casa Poporului pentru ei

În fine, are o singură parte bună: de acolo se vede tot Forul Roman și toată panorama vechii cetăți. Dacă puteți să ignorați vecinătatea nefirească a pescărușilor tupeiști, totul e senzațional de sus.

Forul Roman e istorie pură. Să mă plimb printre ruine n-am mai apucat, dar le-am vazut de pe margine și mi s-a părut că îmi cresc sandale de gladiator. Are un dar incredibil de a te duce în povestea vechii cetăți într-un fel incredibil – parcă îî vezi plimbându-se în togă albă printre turiștii japonezi…

Forul lui Iulius Cezar se pare că a fost o splendoare la vremea lui pentru că, chiar și așa, dărâmat și mâncat de vremuri, arată măreția Imperiului.

Iar pe final, cireasa de pe tort! Când l-am văzut, jur că am țipat de entuziasm. Este exact cum vi-l imaginați și mai mult de atât. Intrarea e 12 euro pentru adulți și 7,5 pentru elevi, studenți, bătrâni sau persoane între 18 și 25 de ani din UE. Eu am plătit 7,5, probabil că ultima dată când am profitat de această reducere

Coada a fost decentă, presupun că o duminică de sfârșit de noiembrie, cu o oră înainte de închidere nu e chiar atractivă, așadar am avut noroc. Am fost chiar singură, Raluca îl mai văzuse și m-am cam rătăcit pe sub coloanele lui. Interiorul îți ia respirația cu totul!

Într-un colț mic de tot au făcut o simulare de podea, cam cum ar fi arătat și am reașezat un segment de pietre care țineau loc de scaune. Acolo cred că se plătea separat. Arata mai bine decât mă așteptam, dar se vede că a fost renovat de multe ori și că e restructurat modern. Dar o să se mai țină pe picioare multă vreme.

Cam asta a fost Roma. Sper că v-am făcut apetito și că vă doriți intens să vizitați acest oraș minunat. M-a făcut să uit orice alt oraș, Parisul și Londra sunt și ele fermecătoare, dar Roma are qualcosa…

Mâine urmează partea mea cu adevărat preferată: mâncarea