Roma – Partea a II-a – Cetatea eternă
Eu zic așa: Dumnezeu făcea lumea și era destul de cumpătat cu însușirile unor popoare. Pe italieni ori i-a făcut ultimii, ori printre primii, căci fie a făcut risipă, fie i-a rămas și a revărsat deasupra lor multă frumusețe. După acest weekend, Roma a urcat vertiginos în topul orașelor mele preferate.
O vreme pentru care sunt cu adevărat invidioasă, o arhitectură care te lasă fără cuvinte sau îți poate oferi senzații de vertij și exclamații de neoprit. Raluca a râs din când în când de entuziasmul meu și de onomatopeele pe care le scăpam atunci când, după un colț de stradă îngustă care nu prevedea absolut nimic, eram pusă în fața Pantheonului, a Fontanei di Trevi, a Forului Roman sau a Colosseumului. ”Iiii, aaah, eee, mvaaaai, iaaaaaaa!” la decibeli mulți și înalți, au fost doar câteva dintre modurile mele de exprimare. Plus că am spus fraza: ”Doamne, cât de frumos este!” de zeci de ori pe zi.
Totul a fost pe fast-forward. Am făcut nenumărați kilometri prin soarele blând de toamnă și încă și mai mulți după apus. Orașul acesta binecuvântat cu frumusețe și bun gust e spectaculos deopotriva și ziua și noaptea. Doar durerea ascuțiță din tălpi ne mai potolea din fuga noastră de la un obiectiv la altul, dar sunt de părere că este un oraș care trebuie văzut în cel puțin două săptămâni. N-am fost la niciun muzeu, n-am intrat decât la Colosseum, fără Forul Roman, fără Vatican, fără prea multe catedrale. Absolut suficient ca să te îndrăgostești fără replică de Roma.
În prima seară, după drive test, am colindat străduțele pitorești ale centrului vechi și ne-am bucurat de felul relaxat al italienilor care sprijineau pereți, mașini și Vespe cu pahare de vin și zâmbete. Mereu înconjurați de prieteni, mereu gesticulând, mereu puși pe glume și pe flirt, italienii sunt o nație tare veselă, așa am concluzionat. Și de ce n-ar fi: pizze, paste, canneloni, crostini, fructe de mare, ulei de măsline și oțet balsamic, biscotti și tiramisu… Despre asta vom vorbi separat, evident.
Mâine detaliem zilele în care am vizitat tot ce s-a putut. Săptămâna aceasta trebuie să împart cu voi toate amintirile, odată ca să vă îndrăgostesc și pe voi de Roma și pentru că mă ajută și pe mine. Să știți că, uneori, recitind postări mai vechi, îmi reactivez senzații și detalii de care uitasem și asta îmi place tare mult.
E frumos! Mi s-a părut doar că se circulă cam haotic pe străzi, cu mașinile. De exemplu, la trecerea de pietoni, trebuie să fii foarte atent, altfel s-ar putea să dea cineva peste tine. 😀
Daaaa, am stat cu ochii in patru pe treceri. ba si pe trotuare ca mai trecea cate un motor sau o masinuca din aia ciudata. Din punctul asta de vedere… haos total! Plus ca n-am vazut masina care sa nu fie macar intr-un loc busita, zgariata sau infundata :))
Despre masini busite si Parisul e la fel si parca au strazi mai mari
Pana si la noi e mare aglomeratie, dar cu toae astea Roma tot Roma ramane.
Dolce far niente!!! O vacanta nesfarsita si as fi cea mai fericita!
Vreme excelenta in orice perioada a anului, eu am fost in ianuarie si era nemaipomenit, sa nu-ti spun ca m-am intors in Bucuresti si erau nameti cat casa
Mancarea e senzatie …. papilele mele sunt fericite!!
Arhitectura – nici nu cred ca as putea sa-mi doresc altceva!
Oamenii sau mai bien zis barbatii
de luat acasa sau sa ma ia acasa, oricum tot in avantaj as fi :)))
Sper sa avem ocazia sa mai revenim!
http://www.rtv.net/italienii-se-bat-pe-mortii-romani_55033.html
Violeta – asa mi-a prezis Fontana di Trevi
Bit – hai sa nu luam cazurile particulare. si despre toate nationalitatile se pot spune multe, dar nu doar de rau, cum nici nu doar de bine.
@Claudia: My bad, tu vorbesti mai mult de peisaje aici si constructii/cladiri, cred ca am citit undeva gresit ceva lauda la adresa italienilor ca nu mai gasesc, sau era pe alt site. 😀