Oameni și meserii

Zilele acestea am observat oamenii la locurile lor de muncă, mai exact acei oameni care fac din meserie o pasiune. Cel mai probabil lucrurile se întâmplă invers, adică fac din pasiune o meserie, însă pe mine mă fascinează și cei care se duc la muncă cu dedicare, cu chef, pentru că așa vor, pentru că munca îi împlinește, le dă sens și, în unele cazuri îi definește.

De pildă, cei care scriu ca meserie, care caută mereu povești și văd imagini, trăsături și scene întregi la care noi nu dăm prea multă importanță. Știu câțiva astfel de oameni care pot scoate și din piatră seacă o istorioară, un articol, un eseu care să te miște.

Sunt cei care deschid mici magazine – brutării, cafenele, cofetării cochete și care îți povestesc despre produsele lor câte-n lună și stele, cum se face pâinea cu maia, de ce trebuie să măsori exact câtă cafea măcinată să pui la espressor (cum am văzut azi dimineață la băiatul foarte atent și zâmbitor de la o cafenea cât bucătăria mea), de ce e important să alegi cele mai bune îngrediente chiar dacă sunt mai scumpe și de ce chiar te costă mai mult, când dacă ai putea să mănânci și să bei în locuri mai ieftine. Însă experiența într-un astfel de loc, cu antreprenori tineri și plini de speranță, care se încăpățânează să răzbată și să se lupte cu o mulțime de brațe ale unui sistem proiectat să te sufoce, merită banii în plus, îi dai cu drag pentru că, de cele mai multe ori, îi dai direct lor.

Sunt cei care fac cursuri scumpe și prestigioase – cofetari, somelieri, ciocolatieri – când ar putea să se descurce cât de cât și cu cele mai ieftine și mai scurte, doar ca să nu facă ei înșiși rabat de la calitatea propriei lor meserii, deci a propriei lor pasiuni. E o investiție solidă în ceea ce-ți place ție să faci, în sensul vieții tale profesionale, uneori mai mult de atât.

Sunt oameni care fac sacrificii pentru a-și schimba cariera – nopți nedormite, cursuri, încercări, weekenduri pierdute printr-o altă lume, iar la final devin ce nu-ți închipuiai: din jurnalist în bucătar, din contabil în designer de interior și din organizator de evenimente în autor de carte, apoi trăiesc din visul lor.

Sunt colegi de-ai mei, foști și actuali, pe care i-am admirat mereu pentru nota personală, micile sclipiri de geniu cu care își rezolvă treburile de birou, calmul și determinarea să facă lucrurile cât se poate de bune, uneori peste așteptări. Că da, n-am lucrat niciodată la ”firma lu mama”, dar satisfacția de a rezolva prin ce știi tu să faci o nevoie a altcuiva sau a unui întreg grup de oameni, poate fi un driver suficient de puternic încât să te mențină pasionat.

Căutați astfel de oameni, urmăriți-i pe cei cu care interacționați, chiar și exemplele negative, învățați de la ei. Poate e nevoie de o schimbare – de job sau de atitudine.

Photo by Shutterstock: Passion Job