shutterstock_146004131

Mi-au furat halvița!

Când eram mică-mică și mă mai lua mama cu ea la școală, îmi alegeam niște elevi preferați din clasa ei și le urmăream la toate mișcările. Învățasem să asociez un pic personalitatea lor cu lucrările și caietele lor peste care mă uitam acasă, stăteam cu ochii pe ei în pauze, în interacțiunile cu colegii și îmi faceam o idee despre fiecare. A fost un bun exercițiu care îmi priește și acum, foarte rar greșesc prima impresie…

Preferații mei erau în ordinea asta: fie buni la învățătură, fie amuzanți, carismatici și isteți, fie frumoși (na, eram și eu un pic superficială când eram la grădiniță).

Nu mai știu sigur dacă acesta e numele lui sau așa mi-l amintesc eu, dar mama avea în clasă un Ionică. Era unul dintre cei amuzanți, isteți, mereu cu replica la el, o făcea pe mama să zâmbească și pe toată clasa să râdă în hohote. Sau cel puțin pe mine.

Ionică era un copil muncitor, nu cel mai bun, dar se descurca binișor la școală. Părinții lui aveau oareșce dificultăți financiare, dar Ionică venea mereu curat la școală, cu caiete cu coperți vechi care miroseau a rânced și a fum, dar îngrijite și cu scris fără prea multe ștersături. Mediocru, modest, dar demn, caracterizat de o veselie molipsitoare, uneori sub forma hazului de necaz.

***

Într-o zi, după ore, Ionică părea supra entuziasmat la finalul orelor, nu mai avea stare. Când s-a sunat de ieșire, înainte să țâșnească din clasă, mama l-a întrebat ce planuri are, unde se duce?

– Doamna, mă duc să-mi iau o halviță. Mi-e foarte poftă de mult și am strâns bani să-mi iau și apoi mă duc la fotbal cu băieții. Abia aștept, o să fie o zi foarte tare, doamna! Sărumanaaa!

Și-a ieșit hotărât, fluierând.

Până a mai strâns lucrurile și a pregătit mama clasa, Ionică s-a întors trântind ușa, prăfuit tot, cu cămașa ruptă la umeri, cu ochii holbați și în stare de șoc. Mama s-a dus spre el puțin speriată și, simțind înțelegere, Ionica s-a pus pe un plâns amarnic, să-ți rupă inima…

 – Ce-ai pățit, Ionică?! Ce s-a întâmplat?

 – Doamnaaaaa…. s-a smiorcăit el jalnic. Mi-au furat halvița!!!

***

Cam așa și cu Iohannis. Simt că mi-a furat halvița. Și că prima impresie mi-a fost înșelată ca niciodată în viața mea.

Foto: Politician Liar by Shutterstock


  6 Comentarii

  1. Tudor   •  

    Ca tot mi-ai adus aminte de frumosii ani de scoala…
    Aveam un profesor mai in varsta, trecut prin viata si umblat prin lume, cu care orele erau un deliciu, pline de povesti interesante. La un moment dat il intreaba un elev cand poti sa iti dai seama cand minte sau spune adevarul un politician. Raspunsul lui il tin minte si acum: singura data cand politicienii spun adevarul este atunci cand se fac mincinosi unii pe altii!

  2. Leo   •  

    Nu e o poveste rea… Bună asociere…

  3. Alexandra   •  

    Toti am ramas fara halvita si asta pe mana noastra. Daca local nu mai avem halvita, ce-ar trebui sa facem ? Sa importam ? :(

    • Claudia   •     Author

      neah, trebuie sa facem noi o halvita de casa. astea de cumparat is stricate.

Lasă un răspuns către Tudor Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *