Sâmbăta de teatru – Ibrahim și Florile din Coran

Săptămâna trecută a avut loc premiera piesei ”Domnul Ibrahim și Florile Coranului” în regia lui Chris Simion. Piesa este o adaptare după cartea cu același nume a lui Eric-Emmanuel Schmitt (a mai scris ”Oscar și Tanti Roz”). Carte e mult spus, e mai degrabă o scenă de sub 100 de pagini, dar una pe care Chris Simion o exploatează sensibil și îi dă mult mai multă viață prin teatru. Spectacolul a fost mai întâi un spectacol-lectură la Undercloud 2013, iar distribuția s-a schimbat aproape în totalitate: doar Vlad Logigian (Moise) a rămas același, iar acum este însoțit pe scenă de Marian Râlea (Domnul Ibrahim), Claudiu Bleonț (tatăl), Magda Catone (Curva), Lia Bugnar (Mama), Amelia Ursu.

Povestea este cât se poate de actuală în contextul discuției despre religiile lumii, mai ales despre musulmani, e una despre umanitate și firesc: micul evreu Moise (Momo) evadează din când în când în universul musulman al Domnului Ibrahim care îl învață despre viață și îl încurajează. Atunci când tatăl său îl părăsește, Momo se refugiază definitiv la domnul Ibrahim care se oferă să-l adopte. Răbdatorul, înțeleptul, blândul, haiosul domn Ibrahim ține loc de părinți și îi îndreaptă pașii lui Momo spre o viață plină de aceste calități, într-o filozofie de viață care nu ține cont de greșeli, de religie, de origini.

Este de remarcat decorul, realizat de Maria Miu: este foarte special, îl veți admira încă de la primele scene. Este versatil – o valiză mare unde se află mai multe decoruri pliate și i se potrivește perfect acestui spectacol ca o felie de viață.

Actorii, după cum vă puteți da seama din distribuție, sunt niște profesioniști desăvârșiți, Momo este însuflețit de Vlad Logigian exact cum mi-am imaginat – cu multă pasiune și emoție, iar Marian Râlea, veșnicul Magician al copilăriei mele, are înțelepciunea și experiența ideală pentru a intra în pielea domnului Ibrahim. Restul actorilor au roluri mai mici, dar foarte bine marcate cu personalitățile lor.

Vă va lăsa un sentiment cald acest spectacol, de recăpătare a încrederii în oameni, de dulceață cumva. Așadar când o mai vedeți pe la Metropolis sau prin alte părți, nu ezitați să explorați acest univers frumos.