Marile iubiri de toamnă

Pentru că sunt mai mult decât credincioasă marilor mele iubiri, mă întorc mereu la ele. Și când mi-e bine și când mă doare, când le văd ca să mă bucure și când le văd ca să mă aline. Tremur când sunt aproape de ele și mă usuc uneori de dorul care mă macină în lipsa lor.

Marile mele iubiri sunt și cântece de fericire, dar și de jale, cu melodie sau doar șoptite…

Marile mele iubiri sunt colorate dar nobile, când se pierd sau când reapar…

Marile mele iubiri se întind nesfârșite cât cerul și pământul…

Marile mele iubiri au colțuri ascuțite și margini catifelate…

Marile mele iubiri mă luminează pe interior ca un soare și îmi stau peste suflet ca o umbră…

Marile mele iubiri cer lupte sfâșietoare în mine, dar într-un fel sau altul, mereu mă lasă pe mine să câștig…

Marile mele iubiri aglomerează în mine ziduri și spațiu ca într-o dimensiune vrăjită…

Marile mele iubiri mă înalță falnice către cer și mă răcoresc cu aroma lor…

Marile mele iubiri se desprind de pe sufletul meu, dar se așează peste mine ca să mă acopere cu toată esența lor…

Sinaia e una dintre marile mele iubiri. Și toamna mă reîndrăgostesc cu pasiune de ea.

Fotografiile mele sunt făcute cu Sony HX100V