Mâncătorii de… timp

Alături de ”Filozofia lui Tot Aia” și a oamenilor ”Simpli-n cap” pe care le-am descoperit recent și totuși prea târziu în viața mea, mai e una pe care o știu de la tata, una atât de simplă, dar atât de greu de identificat uneori că nici nu vă dați seama.

Există unii oameni puși pe planeta asta care nu fac decât să ne consume timpul fără să aibă un rol important în trecerea lor prin spațiul și timpul nostru personal. Ar fi, cel mult, echivalentul trolilor de pe internet, dar aceștia nu sunt nici măcar amuzanți. Îi știți sigur: cei care intră într-o discuție aparent nevinovată care între alți oameni n-ar duce nicăieri și vorbesc la nesfârșit, obligându-te în același timp să fii atent la niște lucruri fără importanță pentru tine. Și taca-taca-taca și te mai pun să vorbești și tu ceva și iar turuie și iar te-ntreabă! Ba, pe alocuri, fiind prins în capcană, te trezești dezbătând și contrazicându-te cu ei deși, cu oricine altcineva, n-ai fi dat nici doi bani pe subiect.

Mâncătorii de timp sunt excelenți oratori și captează atenția ca nimeni alții, deseori fiind destul de carismatici. În plus, sunt chiar simpatici, astfel încât nici nu prea să-ți vină să faci cale întoarsă când îi vezi și să te doară sufletul să vrei să-i minți că ai treabă sau să-i repezi. Se hrănesc cu timpul și atenția celor din jur, angrenându-i în polemici care nu se sfârșesc niciodată precum politica, religia, situația economică, ‘oții ăștia, teoriile conspirației și povești personale neverificabile.

Mai ales dacă sunteți de felul vostru niște empatici simpatici, sunt sigură că știți tipologia pentru că îi atrageți ca un magnet. Vulnerabili mici, știți care e soluția?

”Aaha, interesant. Sunt de acord cu tine. Mhm… Scuze, mă așteaptă cineva acum, dar mai vorbim despre asta. Te pup, paaaa!”

Și astfel veți salva minim 20 de minute din viața voastră în care veți putea citi un articol despre alga bleumarin cu picățele aflată pe cale de dispariție sau orice altceva, poate la fel de neinteresant, dar mai puțin energofag și mai blând cu nervii voștri.

Ia spuneți acum…: – Aha, super! Sunt de acord, hai ca mai intru eu la tine pe blog. Desigur că o să mai citesc, cum să nu