Inevitabilul se produce… inevitabil
N-am umbrelă de doi ani. Aveam una din aceea foarte mare pe care mi-o cumpărasem întocmai ca să n-o mai pierd. Mi se părea că e prea mare ca să nu-mi dau seama că lipsește. Am uitat-o în tren pentru că aveam un bagaj mai mare ca ea. De atunci încerc să fentez ploaia încontinuu: alerg repede până la metrou, mai stau jumătate de oră la birou, mai iau un taxi dacă plouă cu găleata. Dar umbrelă refuz să-mi iau.
Stau cu inima strânsă când aud prognoza și mereu, fără excepție, primul meu gând e: ”Ei, lasă, poate nu începe chiar când sunt eu pe drum!” Furtunile de vară care începeau pe la ora la care plecam de la birou? Le-am evitat elegant prelungind ora de spart ușa. Ploile reci de toamnă? Le-am alergat pe lângă clădiri. Dușurile de aprilie? M-au ratat la 10 minute.
Au anunțat zilele trecute o furtună de nisip venit din Sahara. Primul meu gând a fost, evident: ”Doar n-or veni chiar aici, în București!” A doua zi mestecam ștrengărește nisipul exotic de pe-o piramidă cât vorbeam la telefon.
Gerurile alea crunte din iarnă au înghesiut oameni în magazine care și-au făcut provizii ca pentru apocalipsă. Mă priveau ca pe o înconștientă când am pus la casă o pâine neagră, o ciocolată cu mentă și-o apă, culmea! la 2 litri.
Sunt într-o continuă negare în ceea ce privește prognoza meteo. Nu cred sub niciun chip în vreme rea. Zilele fără soare și grade cu plus mă pun în încurcătură și le consider imposibile. Busu parcă mă testează când zice să-mi iau umbrela și eu îl sfidez umblând fără ea de doi ani.
eu nu suport umbrela deloc. am avut odata si de nervi am aruncat=o. mi se pare ca mai tare te incurca. o gluga este mai bine venita decat dracu' ala de umbrela, pe care tb s-o tii ca un par. imi asum ploaia, dar nu si umbrela. de multe ori, am norocul sa I se mai faca cuiva mila de mine, si ma pune sub umbrela ei/lui. na, am noroc ca am fata de neajutorata=)).
Eterna problema cu umbrela! Sau o hiperbolizez eu, pentru ca ma aflu in aceeasi situatie cu tine. La fel, mi-am luat o umbrela mare pentru a nu o mai pierde. Am luat-o „roscata” ca sa imi placa mai tare de ea. Sta mandra in masina… de parca daca merg cu masina si ploua, as mai avea nevoie de ea.
Nici nu prea ai cum sa tii o umbrela in agitatia specifica Bucurestiului: pe trotuar lovesti oameni, cand traversezi te sufla vantul, nici nu iesi bine de undeva ca trebuie sa o deschizi/strangi ca intri altundeva.
Am incercat toata marimile de umbrele si mai tot timpul le-am pierdut. Imi plac gentile mici si detest sa port dupa mine altceva. Insa o punga de pus pe cap mereu am…macar coafura sa nu se strice