6277395099_62017477b5.jpg

Furia și alți demoni

Știi cum e. Ți se încălzelște vârful capului și mușchii gambelor ți se încordează, pregătiți de o fugă nebună. Poate că e doar din cauza inimii care bate disperată, gata să-ți spargă coșul pieptului și a urechilor înfundate de la tensiunea crescută brusc. Ochilor le sar scântei aprige și vinișoare subțiri ți se sparg în colțuri, în timp ce obrajilor li se scurge viața din ei.

UUUUFFF! Ce draci am!

Dracii ăia care-ți umblă pe sub piele ca niște scarabei și te gâdilă-n tălpi de-ți vine să-ți iei tălpășița, să pleci cu lumea-n cap și să nu te mai întorci! ”Să vă duceți la dracu să vă ia!” Sau poate nu te miști tu – poate doar îți fuge pământul de sub picioare.

Motivul furiei apare distorsionat: chipul îi este desfigurat, zâmbetul pare un rânjet, capacul borcanului e strâmb, ața e prea groasă pentru ac, mâncarea arsă oricum n-avea gust chiar dacă nu se carboniza, cu banii pierduți îmi cumpăram lucruri care îmi stricau dinții și mintea. Imaginea tremură, ca cea a unui televizor pe care trebuie să-l pocnesti ca să prindă imagine și sunetele vin în valuri inegale. Totul pare o batjocură menită să îți testeze limitele.

AaaaRRRRGGHHH!

Hai, liniștește-te. Acum după ce te-ai enervat și acum că ți-a trecut, n-ai vrea să schimbi ceva?

6277395099_62017477b5

***

Dacă aș fi absolut forțată să-mi aleg o stare negativă, n-aș alege nuvreaunuvreaunuvreau! Smile Dar dacă totuși e neapărată nevoie și nu se mai poate, aș alege să fiu furioasă. Nicio altă stare n-a funcționat mai constructiv decât un pachet de nervi legat fedeleș și trântit de toți pereții.

*Acesta e un articol scris demult de tot, care a stat atatâ amar de vreme să se calmeze până i s-a dat voie să vadă lumina zilei. Atât a putut și el, a fost imposibil de strunit și l-am pedepsit.*


  6 Comentarii

  1. Marius Matache   •  

    Pe vremuri, la birou, cand ma certam cu sefa, ma apucam sa fac curat in birou. Din pacate/din fericire, am imbatranit si eu, si ea, asa ca iti inchipui ce dezastru e la mine la munca :))

  2. Claudia   •     Author

    @Make – Eu inca sunt la faza aia: daca ma infurii, ridic casa cu susu-n jos si de regula arunc si renunt la foarte multe prostii care se adunau de pomana prin toata casa – hartii, bonuri, reviste, cutii, cutiute, haine si tot ce prind, arunc! :)) Noroc ca nu ma enervez prea des ca ramaneam cu casa nemobilata!

  3. Cristina   •  

    Cred ca inteleg acum ce s-a intamplat cu blugii, gentile si dintele meu :) xx

    • Claudia   •     Author

      :)))))))))))))) eram sigura ca o sa fii pe faza!

  4. ruxa   •  

    si eu fac ordine la nervi sau imi bag castile in urechi si dansez vreo doua minute. daca nu se poate nici aia, nici ailalta… e, asta e. ghinion pentru sursa nervilor! si nu, nici macar nu tip.

  5. Claudia   •     Author

    Ruxa – dansul e cel mai bun remediu 😀 Eu mai tip cateodata, dar trebuie sa ajung la o stare de saturatie ca sa ajung sa tip, deci extrem de rar :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *