Filozofia lui „Tot aia”
Vă atenționez că împart cu voi una dintre cele mai importante lecții de viață care mi-au fost date, o filozofie care, aplicată corect, vă poate scuti de măcar jumătate dintre problemele voastre. Atenție mare!
Vacanța în care am fost anul acesta la începutul lui iunie mi-a schimbat viața cu totul. A fost plănuită ca o evadare și cu scopul de a mă reseta, e drept, dar nu mă așteptam la rezultate atât de vizibile, atât de repede. Am primit foarte multe semnale că ceva s-a schimbat în bine în viața mea și de la cei cu care mă înconjor, mi-am schimbat jobul și mi-am găsit un echilibru destul de așezat din care cu greu mă poți scoate. Ptiu, să nu fie de deochi, zic!
După ce aproape toate lucrurile care mă îngrijorau și-au găsit o rezolvare de la sine, am reflectat puțin să îmi dau seama ce anume a contribuit la asta. Viața prietenilor pe care i-am vizitat în Germania și Anglia era și ea presărată de diverse griji, unele mai mici, zilnice și altele mai mari globale, de viitor. Doar că, spre deosebire de noi, cei rămași în România, în speță eu, orice astfel de grijă era cântărită mai puțin, fără fatalismul drobului de sare. Eu i-am auzit încă dinainte să plec spunând ici și colo o vorbă care mie îmi părea un fel de nepăsare: ”tot aia” Abia apoi am descoperit că era expresia supremă a optimismului.
Cum funcționează mai exact ”tot aia?” Aveți o problemă, da? S-o analizăm puțin: dacă vă îngrijorați și o întoarceți pe toate părțile se rezolvă? Dacă da, acționați. De soluție vă puteți da seama imediat. De regulă, lucrurile a căror soluționare nu ține de noi ne mănâncă din timp. Dacă nu le puteți rezolva, nu merită să vă îngrijorați, deci… exact! Tot aia!
Și uite-așa, de la lucruri mărunte care, uneori, vă strică ziua, cum ar fi că ați pierdut autobuzul și apoi ați luat amendă, mai schimbați ceva dacă vă mai faceți probleme? Nu, deci tot aia. V-ați pierdut jobul și nu aveți nicio perspectivă? Acționați, dar tot ce nu stă în putința voastră e tot aia. Iar de aici puteți extrapola. Gândiți-vă la toate acele ore pierdute încercând să găsiți o rezolvare unui lucru care se poate rezolva de la sine, sau, mai rău, la ceva care s-ar putea întâmpla. De ce?
De altfel, e posibil să recunoașteți noul meu catch-phrase într-o altă formă, mai populară – Hakuna Matata.
Primesc întrebări pe adresa redacției dacă e ceva neclar. Vă doresc o viață fericită și… cu plăcere 
:)) asta-i vorba preferata a Cristinei.
Te pup pisi, zi usoara si frumoasa sa ai :*.
Eu de la Andreea o stiu si am vazut-o in aplicare
Te pup si eu pisicuto, zi minunata!
glad to share some of my wisdom! cand facem un skype? mi-e dor de tine! :*
Foarte optimist! Bine zis, Claudia! Iti multumesc pentru articolele astea! O adevarata gura de aer proaspat! <3
Georgiana, cu mare placere, ma bucur ca va ajuta
Mai bine optimist decât să-ți pierzi timpul cu griji inutile. Mai greu e să te obișnuiești să gândești așa. Eu încă încerc să-mi impun să nu mă mai gândesc la toate prostiile.
Ai evidentiat o piesa foarte importanta din puzzle, dar nu este o regula general valabila.
Daca cineva abzeaza de tine si nu ai ce sa faci, nu e bine sa zici „tot aia”, pentru ca le da puterea sa o faca in contunuare.
In rest, se aplica cu succes
Andi, cred totusi ca am fost foarte clara ca ma refer exclusiv la gandurile negre pe care singuri ni le facem. In plus, chiar si asa, am zis ca atunci cand poti face ceva, nu te opreste nimic sa actionezi, daca prin asta rezolvi situatia, ba chiar e important.
Am o varianta a ceea ce spui tu, putin mai elaborata, care mi-a schimbat mie viata.
Happy to share, daca ai chef sa o auzi, dar nu incape intr-un comment
Scrie pe blog, lasa un link. Share the wisdom
Cred ca am sa iti scriu un mail
Si eu il public 😀
Pe cand si un boyfriend ca sa fie suma echilibrului completa?;))
Rosario – Despre ce vorbim? Hello! :))
Ce legatura are un boyfriend cu ce griji se compun in capul meu? Daca am e bine, daca nu… te rog, te las sa-mi continui fraza :))
Cu boyfriend, fara boyfriend, ‘tot aia’ pentru tine?:))
Cu boyfriend sau fara, eu am invatat sa ma bucur de viata si de tot ceea ce am. Daca e mai bogata cu inca o persoana, tot fericita voi fi. Tine de fiecare dintre noi sa ne echilibram in functie de ce ne ofera viata, nu crezi?
Ce metoda eleganta, polite si politically correct, PR clasique. Mie mi s-a parut ca ai ocolit diplomatic raspunsul: so, te mai intreb odata, e sau nu e ‘tot aia’?:)
Cred totusi ca m-am facut inteleasa. Nu despre asta e vorba aici. De ce incearca oamenii sa scoata diplomatia din raspunsurile pe care le primesc?
Pingback: Mâncătorii de… timp | Claudia Tocilă